Ultimul capitol din Coloseni introduce (printre altele) două nume interesante: Eparfa și Arhip. M-am întrebat adesea dacă Pavel dorea să pună aceste personaje în oglindă. Oare și-a dorit să creeze o antiteză între cei doi?! Sau, conform retoricii vremii, a avut un plan didactico-spiritual vorbind despre ei?!
Iată ce spune despre primul: „Epafra, care este dintre ai voștri vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârșiți și deplin încredințați, să stăruiți în voia Domnului. Căci vă mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi…” (4.12-13). Și acum ascultați mesajul pentru cel de-al doilea: „Și spuneți lui Arhip: Ia seama să împlinești bine slujba pe care ai primit-o de la Domnul” (4.17).
La o simplă analiză reies următoarele diferențe. În primul rând, Epafra este un exemplu, Arhip lasă de dorit. Primul este lăudat pentru faptul că „totdeauna se luptă” și pentru că „are o mare râvnă”, al doilea trebuie împins, oarecum, de la spate. În al doilea rând, Epafra are o viziune, Arhip înaintează în virtutea unei inerții. Primul își dorea să-i vadă pe coloseni „desăvârșiți și deplin încredințați”, adică stabili și demni de credința lor. Celălalt abia dacă își gestiona propria viață de credință, dar să mai aibă un plan pe termen lung în ceea ce-i privește pe alții. În al treilea rând, Epafra este mistuit de pasiune, Arhip căzuse deja într-un fel de apatie. Convins, apostolul spune despre primul că „are o mare râvnă”, în vreme ce al doilea se află la polul diametral opus. Unul se avântă depășind orice obstacol, celălalt se împiedică parcă în orice.
Nu sunt sigur că Pavel a vrut cu orice chip să-i opună pe cei doi. Nu știu dacă a dorit o antiteză cu orice preț, dar mă tem că asta a ieșit. Și ce bine a ieșit! Luând cele două personaje împreună, avem deja imaginea completă a slujirii în Biserica lui Hristos. Avem, în același fragment, exemplul negativ, dar și exemplul pozitiv. Un fel de așa NU și așa DA. Ce minunat!