Se întâmpla cu șase zile înainte de Patimi. Isus este invitat în Betania, unde i se întinde o masă delicioasă. Evanghelistul Ioan descrie întreaga scenă cu lux de amănunte (cap. 12). Mântuitorul era, ca de fiecare dată, la prieteni. Cu această ocazie, ni se introduc, nominal, patru personaje. Fiecare se află într-o postură inedită dar, după cum vom vedea, ultimul face notă discordantă cu ceilalți.
Marta este, din nou, prinsă cu multă slujire. Deja o recunoaștem: îndemânatică și pricepută în arta culinară. Într-un episod anterior, s-a trudit mult și chiar s-a îngrijorat peste măsură. A fost supărată foc pe sora ei, iar incidentul a avut repercursiuni adânci. Lazăr, cel care fusese înviat, se afla în preajma Lui. După descriere ai impresia că stătea chiar lângă Isus. Și înainte căutase această părtășie, dar după ce fusese înviat era cu totul altceva. Cred că relația dintre el și Isus post-înviere, a fost mult mai profundă decât înainte. Maria, cea mai contemplativă dintre toți, aduce un litru de mir de nard curat și îl unge pe Mântuitorul. Și înainte îi plăcea să stea la picioarele Lui, dar acum sacrificiul are un preț, un mare preț. La toți trei observăm un pas înainte – în slujire, părtășie, dedicare – pentru că toți fac ceva în plus. Scena ni-i aduce în față într-o ipostază inedită, marcată inclusiv de evenimentele ce vor urma. În această atmosferă, iată-l și pe Iuda (Iscarioteanul). Deloc încântat de întreaga devoțiune, Iuda are o replică filantropică: de ce nu s-a vândut mirul și banii să se fi dat săracilor?! Gândul nu era nici potrivit, nici sincer. Iuda se dovedește în afara evenimentului, deși era – fizic vorbind – acolo. E așa de departe de esența lucrurilor, e așa de viclean.
Cred că aceste patru personaje ne pot pune pe gânduri. Pentru că tot e duminică, să medităm puțin asupra întregului episod. Să privim la noi înșine, să ne evaluăm și să procedăm în consecință. Armonia care se înfiripă în jurul lui Isus e mereu ținta unor oameni ca Iuda. Să fim, așadar, realiști. Și, mai mult, să nu fim niciodată noi astfel de oameni. Chiar stângaci și limitați, să ne păstrăm o bună atitudine în raport cu Hristos și cu împărăția Lui. În fiecare zi, în fiecare circumstanță!