Inaugurăm azi o rubrică nouă pe Coram Deo. Nu știu cum resimt alți blogări, dar pentru mine cea mai dificilă e postarea de duminică. Peste săptămână mă las prins de eventuale evenimente care mă atrag, de citate ce-mi sar în ochi sau de dezbateri biblic, însă în ultima zi a săptămânii e mai greu. Nu știu cum să fiu, cum să scriu. Recunosc o oarecare aplecare pastorală, îmi doresc să scriu mai de la inimă, să fiu cât mai devoțional cu putință. Așa că am găsit soluția: Gândul de duminică.
Această rubrică mă va obliga să aleg dintre toate subiectele posibile pe cel mai potrivit. Nu va fi ușor, dar demersul îmi va face bine. O rubrică permanentă te obligă și nu-ți mai lasă loc de eschivări. Orice rabat este considerat, pe bună dreptate, o evadare. Îmi doresc ca acest gând duminical să fie decantarea tuturor gândurilor care-mi frământă mintea peste săptămână. Să fie o ancorare optimistă și realistă în același timp în Cuvântul și realitatea lui Dumnezeu.
Pentru azi, ca de început, v-aș lăsa următoarea provocare. O putem numi surpriza lui Dumnezeu și se referă cu prisosință la dragostea Lui pentru noi. Obișnuința cu Scriptura, biserica și facerea de bine face din noi uneori oameni insensibili. Nu ne mai oprim în loc, nu mai savurăm, nu ne mai entuziasmăm. Dragostea Lui s-a arătat în felurite chipuri față de noi, doar că n-am avut ochi s-o vedem. Am fost superficiali și grăbiți. Acum, la ceas de seară, după o săptămână ce s-a încheiat, să reflectăm la caracterul lui Dumnezeu. El ne iubește pentru că iubirea este natura Lui. Dar ne mai iubește și pilduitor. Ar vrea să prindem și noi ideea și s-o ducem mai departe. Uneori, Dumnezeu își răsfrânge iubirea față de oameni prin noi. Ne alege ca și canale ale acestei revărsări. Să nu ne dăm înapoi!