Gaițele din titlu sunt o aluzie la piesa de teatru cu același nume, nu vreo ironie ratată la adresa unor distinse doamne. Încerc doar să amendez atmosfera, termenii în care se polemizează în această zonă, fără nici cel mai mic atac la persoană.
Aflu de prin ziare că d-na Amelia Boroș, președintele Organizației de Femei Forța Civică, susține frenetic candidatura d-lui Mihai Răzvan Ungureanu la președinția României. Felul în care o face trimite spre un parentalism riscant într-o epocă a feminismului. Dânsa le transmite consoartelor că noi, femeile, trebuie să rămânem la nobila îndeletnicire de a naște și a crește copii. Reiese că politica e o treabă a bărbaților și nu a femeilor care trebuie să fie cât mai discrete din punct de vedere social.
Afirmația a declanșat un val de reacții. Alte alese doamne ale politicii românești (unele din același partid), au luat o virulentă atitudine. Pretinsa inepție a fost amendată cu vorbe grele și acuzată de retrogradism. Nu, spun preopientele, femeile trebuie să-și facă simțită prezența în spațiul public. Altfel cum am avea și noi o Angela Markel? Și cum avem deja două tabere, răzmelița-i în toi. Pe de o parte tradiționalistele (mai slab reprezentate, se pare), pe de alta avangardistele (mai vocale și numeroase).
Sigur că discuțiile pot fi interminabile. Trendul nu este favorabil natalității și, implicit, parentalității. Femeia este tot mai sedusă din punct de vedere social, managerial și politic. Totuși, să constatăm că dacă lucrurile vor merge în această direcție, maternitatea s-ar putea să devină ceva exotic și neproductiv. Unele state din vest s-au mobilizat legislativ în mod exemplar. Au deja proiecte de lege aprobate (sau în curs de aprobare) prin care mămicile sunt stimulate financiar și nu numai. Dincolo de orice posibilă carieră politică, investiția în copii rămâne de departe cea mai mare investiție…