Progresul societății se datorează acelor indivizi care se disting, într-un fel sau altul, de marea masă a populației. Originalitatea lor este adesea atât de atractivă și de folositoare, încât ei sunt aleși în fruntea comunității, devenind astfel subiect de invidie sau de admirație și, uneori, făuritori de idealuri.
Așadar, fiecare generație dă naștere unor indivizi extrem de preocupați de teorie. Aceștia găsesc de cuviință să se întrebe și să se mire în fața unor lucruri care nu provoacă mirarea sau întrebarea celorlalți. Imaginația lor inventează tot felul de explicații, pe care mai apoi le prelucrează. Ei asimilează învățătura timpului lor, rostesc profeții și avertismente și sunt priviți ca niște înțelepți.
(William James
în Introducere în filosofie,
Dacia, Cluj, 2001, p. 7)