Feștilele toamnei

F

Anotimpurile au fost o sursă de inspirație pentru artiști. Poeții nu s-au dat nici ei înapoi, alegându-și când unul, când altul. În acest registru putem integra și Cântec de toamnă, un fel de pastel scris cu măiestrie de Nichifor Crainic. După cum observăm din primul vers, feștilele toamnei sunt plopii galbeni. A lua arborii/copacii drept etalon pentru toamnă, e ceva uzual și des întâlnit atât în poezie cât și în proză. Iat-o cum sună:

Voi, plopilor galbeni, aprinse făclii

Ce ardeți în zarea deșartei câmpii

Înalte și fumegătoare feștile

De veghe la moartea frumoaselor zile!

Dar moartea cu aripi de ceață v-atinge

Când vântul vă bate și ploaia vă stinge,

Iar frunza târzie, din rară mai rară,

Stropește pământul cu picuri de ceară;

Stropește pământul încet, până când

Tulpinele goale-or rămâne-n curând,

Pe zarea deșartă a moartelor zile

Stând negre ca niște scrumite feștile.

Îngălbenirea frunzelor, căderea lor precum picurii de ceară, toate atestă venirea toamnei. Tulpinele golașe  rezonează lugubru cu zilele moarte, o imagine de un realism aproape fatidic. Dacă poezia se deschide cu arderea, încheierea se face cu scrum. E un fel de mistuire de-a lungul acestor versuri, un fel de descompunere a naturii, o abdicare. Întreg peisajul e trist, schilod și neîmbietor.

Iată o redare extrem de realistă a toamnei. Poetul nu-ți lasă nici măcar o fărâmă de speranță. Este aproape un sfârșit al lumii sau, mai bine zis, al naturii. Trebuie să subînțelegi tu, ca și cititor, că lucrurile sunt totuși firești și ciclice. Trebuie să duci logica anotimpurilor mai departe până ajungi la primăvară, pentru a te salva oarecum. Nu este o poezie liniștitoare, nu este o terapie ieftină, dar este o poezie profundă și suculentă. Metafora centrală, apoi figurile de stil și alte detalii estetice o recomandă și-o transformă într-o capodoperă.

 

comentarii

Lasă un răspuns la gmocan Anulează răspunsul

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.