La 31 mai 1809 se stingea, la Viena, compozitorul Joseph Haydn. Născut într-un sat la răsărit de capitala Austriei – Rohrau – și provenind dintr-o familie modestă, Haydn a făcut parte din trio-ul personalităților muzicale clasice alături de Mozart și Beethoven. Tatăl lui, Mathias Haydn, era rotar, iar mama, Anna Maria Koller, fusese, înainte de a se căsători, bucătăreasă la familia contelui Karl Anton Harrach.
La vârsta de opt ani, Joseph Haydn este admis în corul catedralei din Viena („Stephansdom”), unde cântă până la vârsta de 17 ani, când – fiind în schimbare de voce – este concediat. În perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn își câștigă existența ca muzician liber. Studiază ca autodidact teoria muzicală și contrapunctul și primește ocazional lecții de la renumitul compozitor italian Nicola Porpora. În acest timp începe să compună diverse bucăți muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde. Din anul 1759 funcționează ca director muzical în serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin în Lukawitz în apropiere de orașul Pilsen.
Pe când se afla în serviciul contelui, se căsătorește în 1760 cu Maria Anna Keller. Din păcate, căsnicia a fost un dezastru total. Noua doamnă Haydn era irascibilă, nu făcea nimic în casă, nu putea avea copii şi – culmea – nu putea suferi muzica. Viaţa conjugală era un scandal continuu, iar Haydn se va refugia în muzica sa. Creatura de care avusese nefericirea să-şi lege destinul va deveni bigotă, petrecându-şi viaţa mai mult prin biserici, decât acasă. Unii pun această nefericire pe seama idiliei eșuate pe care compozitorul o avusese cu sora Mariei, Therese. Nici până azi nu se știe de ce nu se căsătoriseră cei doi și cum de – într-un timp scurt – Haydn alesese mariajul cu sora mai mică.
Creaţia lui numără peste o mie de lucrări, între care 104 simfonii, nenumărate cvartete de coarde, concerte pentru pian, vioară şi alte instrumente, sonate şi aranjamente vocale (330). Importanţa operei sale este covârşitoare, întrucât ea a pus bazele clasicismului, a tuturor formelor şi regulilor sale de bază. Mai mult, Haydn a constituit punctul de plecare şi reper al marilor săi urmaşi, Mozart şi Beethoven, şi nu numai. Productivitatea lui Haydn este dublată de originalitate. Maniera sa de a transforma teme aparent simple în desfășurări complexe și uluitoare a fost admirată întotdeauna de contemporani. Surprinderea dramatică – adesea plină de umor – este caracteristica stilului său, ca și plăcerea de a lucra pe melodii folclorice austriece. El a fost productiv în aproape toate genurile: vocal și instrumental, sacru și secular. Un om mare, un compozitor de înaltă ținută.Haydn continuă să zâmbească liniştit tuturor celor care au nevoie de frumuseţe, echilibru şi transcendenţă.