Exercițiu de neuitare: Jaroslav Pelikan

E

pelikan

La 17 decembrie 1923 se năștea teologul american Jaroslav Pelikan. evenimentul a avut loc în statul Ohio (SUA), deși părinții lui proveneau din Europa: tata fiind sclovac, iar mama sârboaică. Tatăl său a fost pastor al Bisericii Luterane Slovace din Chicago, iar bunicul său episcop al Sinodului Bisericilor Evanghelice Luterane. Potrivit tradiției de familie, mama sa a învățat să scrie pe când avea trei ani, ceea ce a predispus-o unei vieți intelectuale extraordinare. Jaroslav își va petrece copilăria într-un mediu multilingvistic și se va deprinde încă de mic în ceea ce privește munca și studiul. Așa se face că la 22 de ani (1946), îl găsim studiind la Concordia Seminary din Saint Louis (Missouri) și obținând apoi doctoratul în teologie la Universitatea din Chicago.

În anul 1962 a devenit profesor de istorie eclezială în cadrul Universității din Yale, iar în 1972 este numit profesor de istorie „Sterling”, o poziție pe care a dețintu-o cu cinste până în anul 1996. Pe lângă activitatea sa teologică de mare influență, Pelikan a mai ocupat diferite poziții importante în spațiul intelectual american. Bunăoară, o vreme a fost președintele Academiei Americane de Arte și Științe, editor al secțiunii de religie a Enciclopediei Britanice, iar în 1980 a fondat Consiliul Cercetătorilor al Bibliotecii Congresului American. A primit titluri onorifice de la 42 de universități din lume, iar în 2004 a primit premiul John W. Kluge pentru activitatea îndelungă și rodnică în cadrul științelor umaniste (premiu înmânat de filozoful creștin francez: Paul Ricoeur).

De-a lungul activității sale academice, Pelikan a scris peste 30 de cărți. Dintre acestea, opera sa reprezentativă rămâne colecția de cinci volume intitulată: Tradiția creștină: o istorie a dezvoltării doctrinei, la care a muncit vreme îndelungată: între 1971-1989. Dintre lucrările ultime semnalăm Maria de-a lungul secolelor și Isus de-a lungul secolelor (toate cele menționate bucurându-se de ediții și în limba română).

Un fapt interesant s-a produs în anul 1998 când, împreună cu soția sa Silvia, au devenit parte din Biserica Ordodoxă din America (la capela Seminarului Teologic Sfântul Vladimir din New York). Îmbrățișarea tradiției ortodoxe a văzut-o ca pe o întoarcere acasă, o reimersare în dogmatica milenară a Bisericii lui Hristos. Din acel moment până la sfârșitul vieții, reputatul teolog s-a pus în slujba apărării teologiei răsăritene, promovând-o pe diferite paliere.

S-a stins la 13 mai 2006, în casa sa din Hamden, Connecticut, la vârsta de 82 de ani. După câțiva ani de luptă cu cancerul, Pelikan a plecat dintre cei dragi cu demnitate. A lăsat în urmă o operă vastă și nu puțini ucenici aparținând mai multor confesiuni creștine. Va rămâne un reper incontestabil în domeniul teologic și nu numai. Un profil interesant, mai ales prin convertirea la ortodoxie după o lungă tradiție luterană, însă și prin viziunea de sinteză asupra istoriei doctrinei. Oricine studiază teologia nu poate face abstracție de gândirea acestui mare gânditor.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.