Eticheta

viața de apoi

v

„Ce să-i spun copilului meu despre moarte?”

Îmi scrie o mamă: „Ce să-i spun copilului meu despre moarte, cum să-i vorbesc? Dar răspunde-mi, te rog, ca pentru un copil, nu ca pentru tine”… Spune-i că moartea e un somn, ultimul somn din care ne vom trezi într-o zi ca să nu mai adormim niciodată. Spune-i că atunci nu vor mai fi nici somnul obligatoriu de după-amiază, nici teme de făcut și nici n-o să mai audă când i-e lumea mai dragă...

Primele secole și viața de apoi

[1] Un punct central al tradiției teologice creștine primare este ceea ce s-a numit viziunea „liniară” a istoriei: convingerea că istoria are un început și un sfârșit, ambele bazate pe planul și puterea lui Dumnezeu… Apologeții din secolul al VI-lea au contestat teoriile platonice despre veșnicia lumii. Pentru a exista o istorie a mântuirii, timpul trebuie să-și aibă limitele și trebuie să...

„Viața noastră este mai iute decât un alergător”

Încetează, prietene, să întrebi fără încetare despre cele pe care le vom întâlni pe drumul pe care-l străbatem ca niște drumeți grăbiți; gândește-te că viața omului se aseamănă cu drumul. La aceasta trebuie să ne gândim mai mult, adică nu numai la cele pe care lle întâlnim pe drum, ci la cele ce se vor întâmpla nouă după acest drum. Să cercetăm cum trebuie să locuim în pace în acea țară, unde...

„Cred și, prin urmare, aștept!”

„Aștept” sau „Aștept cu nerăbdare”, aceasta indică transformarea credinței mele într-o stare activă care pătrunde ființa mea lăuntrică și îmi definește viața într-un fel sau altul. Cred și, prin urmare, aștept. Caut spre cele în care cred. Așteptarea este aici dezvăluită ca orientare a credinței, ca o lucrare a credinței, iar credința este dezvăluită ca sursa aceste așteptări. Cuvântul „Aștept”...

Omida și fluturele

Bach (Richard), Voiculescu (Vasile) și Alexandru (Ioan) merită puși împreună. Toți au fost atrași de omizi, dar mai ales de ce devin ele: fluturi. Această metamorfoză care cere timp și schimbare este o metaforă excelentă pentru devenirea spirituală. După cum veți remarca, avem două planuri: preschimbarea noastră în cele duhovnicești și, la final, preschimbarea noastră în trupuri slăvite, precum a...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.