Mi-ar plăcea ca, după ce devine adult, fiul meu să sporească dialogul cu mine. Mi-ar plăcea să nu fie ceva de complezență, strict utilitar sau plictisitor. Să fie ceva viu, adânc și reconfortant pentru amândoi. Când mă imaginez în această postură mi-aș dori de la mine multă răbdare și înțelepciune, capacitatea de-a înțelege o altă generație și de a răspunde la subiect. Pe el mi-l imaginez mistuit...
23 august 2016
Despre tați și fiii lor
23august