Cunoașterea dătătoare de mântuire… vine dintr-o succesiune de mărturii din Vechiul și din Noul Testament, începând cu cele ale patriarhilor, legiuitorilor și conducătorilor de oști, continuând apoi cu cele ale judecătorilor și regilor, și evoluând spre vremea profeților, evangheliștilor și apostolilor. Cuvintele lor, conținute în Sfintele Scripturi inspirate, nu sunt de pe pământ, ci din...
Cu greu ai fi găsit doi oameni ai diferiți decât ei. Tipologii diferite, Petru și Pavel au mărturisit totuși aceeași credință, chiar dacă au făcut-o în stiluri proprii. Diferiți din punct de vedere temperamental, dar și din punct de vedere formativ, acești doi mari stâlpi ai Bisericii au avut un impact uriaș. Particularitățile stilului fiecăruia nu sunt altceva decât dovezi subtile ale...
Continuare de AICI, AICI și AICI: Pe măsură ce mă pătrund de toate acestea, îmi dau seama că povestea tatălui şi a fiilor săi pierduţi spune că nu eu l-am ales pe Dumnezeu, ci Dumnezeu a fost Acela care m-a ales cel dintâi. Iată marele mister al credinţei noastre. Nu noi îl alegem pe Dumnezeu. Dumnezeu ne alege pe noi. Din veşnicie suntem ascunşi „în umbra mâinii lui Dumnezeu“ şi „încrustaţi în...
Multe lucruri îl arătau pe Ioan ca pe un om ales: în primul rând, neamul însemnat și renumit, pentru că era fiu de arhiereu; apoi felul său de viață, nevoința aspră și disprețul față de toate cele omenești, pentru că, trecând cu vederea și îmbrăcămintea și masa și casa și însăși hrana, a petrecut vremea de mai înainte în pustie. Dar, în ceea ce Îl privește pe Hristos, toate erau opuse, pentru că...
Să îi punem înaintea ochilor noștri pe bunii apostoli: pe Petru, care, din pricina rivalității nedrepte, nu una, nici două, ci mai multe chinuri a suferit și, astfel, dând mărturie, s-a dus către locul de slavă ce i se cuvenea. Din rivalitate și vrajbă, Pavel a primit premiul pentru răbdarea [sa]. După ce a purtat de șapte ori lanțuri, după ce a fost pus pe fugă, după ce a fost bătut cu pietre...
Aceasta este mărturia mai mult sau mai puțin universală a primilor creștini: că ei sunt ceea ce sunt, că ei fac ceea ce fac, că ei povestesc poveștile pe care le povestesc, nu datorită unei experiențe sau unei percepții religioase noi, ci datorită a ceva ce s-a întâmplat; ceva ce I s-a întâmplat lui Isus cel răstignit; ceva ce ei au interpretat de îndată ca fiind semnificația faptului că, la urma...
Ritualul căsătoriei este alcătuit în jurul bucuriei, dar acesta, fidel profunzimii dumnezeiești a Tainei sale, îndrumează spre adevărata sa inimă tainică. Ca să scoatem din această bucurie lumina care o conține, ea trebuie să se înalțe și să ajungă la bucuria martirilor, mărturisitorilor, bucurie care nu strălucește cu adevărat decât la capătul dăruirii totale de sine. În lumina aceasta, putem...
Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca, aşa cum e relatată de Sfântul Apostol Ioan (In 4, 4-26) – nu altminteri decât a lui Iacov cu îngerul Domnului (Fc 32, 24 şi urm.) –, este prezentarea unui duel. Analogia între cele două ciocniri e izbitoare: atât Iacov, cât şi femeia din Sihar au ceea ce psihologii numesc personalitate marcantă şi nu-s nici unul, nici cealaltă de ieri, de alaltăieri pe...
Gândirea biblică poate fi împărțită, în general, în două categorii: teologie și etică. Teologia este încercarea de a-L înțelege pe Dumnezeu, precum și lucrarea Sa în lumea aceasta, în timp ce etica este comportamentul omului ca răspuns la această înțelegere. În iudaism, etica s-a identificat la început cu Legea, care era un plăcut îndrumător pentru un neam a cărui inimă trebuia să fie în armonie...
Credincioșii sunt drepți în Hristos (Fil. 3.8-9), dar și în Duhul (Rom. 14.17). Credincioșii au viața în Hristos (Col. 3.4), dar și în Duhul Sfânt (Rom. 8.11). Credincioșii au în Hristos speranță pentru viața care urmează să vină (1Cor. 15.19), iar prin puterea Duhului au speranța primirii vieții eterne (Gal. 6.8). Credincioșii se bucură în Duhul Sfânt (Rom. 14.17), dar și în Domnul (Fil. 4.4)...