Tu ești un zid, eu piatră de-ncercare În care oricât ai lovi nu o strivești, Tu te înalți vrând să te pierzi în zare, Dar te întorci la Noi să mă iubești! Tu ești izvor, eu susur ce te-alină Când vuietul furtunilor te-ating, Tu te strecori prin iarba verde frântă, Eu te-nsoțesc prin adieri de vânt! Tu ești apusul furat de înserare, Eu, însăși înserarea ce-o dorești, Ne leagă un...
Căsătoria și Providența divină
Valoarea căsătoriei este exact aceea a vieții însăși. Din acest motiv căsătoria nu poate să reprezinte pentru Providența divină un spațiu gol. Dumnezeu nu se izolează, retrăgându-se dincolo de un hotar ce L-ar separa în mod absolut de lume, ci, dimpotrivă, Își desfășoară lucrarea proniatoare între tema cosmică și tema istorică, întreținând aprinsă pe vatra căminului conjugal flacăra iubirii...