Eticheta

Ioan I. Ică Jr.

I

„Binecuvântat fie…”

Laudă Celui ce a venit la noi prin Întâiul-Născutul Său! Laudă Celui Tăcut Care a vorbit prin Glasul Său! Laudă Celui din înălțime ce S-a făcut văzut prin Arătarea Lui! Laudă Celui Care, Duh fiind, a binevoit ca Cel Născut al Său să se facă trup ca prin El să poată fi pipăită puterea Sa și prin acest trup trupurile înrudite cu El să găsească viața. Laudă Celui Nevăzut [Ascuns] al Cărui Născut S-a...

„Sărutatu-L-a ca pe un prunc; slujitu-I-a ca unui Dumnezeu”

Sărutatu-L-a Iosif pe Fiul ca pe un prunc, și I-a slujit ca unui Dumnezeu. Se bucura de El ca de Cel Bun și se temea de El ca de Cel Drept. Uimire mare! (IOSIF) „Cine mi-a dat ca fiu pe Fiul Celui Preaînalt? M-am pornit împotriva maicii Tale și am vrut să o las. Nu știam că în trupul ei era marea Comoară care a îmbogățit într-o clipită sărăcia mea. David împăratul s-a sculat din spița mea și și-a...

Frumusețea vieții de credință

În general trăim fără Dumnezeu, fără omenie, în sclavie față de natura inferioară. Ne ridicăm împotriva lui Dumnezeu, ne separăm de aproapele, ne supunem cărnii. Or pentru viața adevărată, așa cum trebuie ea să fie, e necesar exact contrariul: supunere de bunăvoie lui Dumnezeu, unitate sufletească unii cu alții și domnie asupra naturii. Începutul acestei vieți adevărate e aproape de noi și nu e...

Primăvara ca parabolă a harului

Ceea ce obișnuiește să facă puterea primăverii cu firea pământului face și harul cu sufletul prin curăție. Puterea primăverii face să odrăslească până și fragedele rădăcini care cresc prin văi, încălzind pământul ca focul un cazan, ca să scoată din el comorile de verdeață pe care Dumnezeu le-a sădit în firea pământului ca să se bucure făptura spre slava Lui. În același fel și harul pricinuiește...

Lucrarea și smerenia

Rugăciunea nu stă numai în repetarea unor cuvinte, ci în mișcări spre Ființa [dumnezeiască] țâșnind din adâncurile inteligenței. Meditând necontenit la ele, gândirea e din când în când transformată privindu-le plină de mirare, mișcările ei fiind unite cu Duhul, și Îl scrutează pe Dumnezeu îndeaproape în chip de nespus. Fericit cel care știe să stea necontenit la ușa Lui fiind nu va fi rușinat. Nu...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.