Eticheta

gânditori creștini

g

Demnitățile publice și (ne)adevărul

Cu cât urcăm mai sus pe treapta demnităţilor, cu atât ne îndepărtăm mai mult de adevăr pentru că oamenii se tem să-i rănească pe cei a căror afecţiune le este utilă şi a căror aversiune este periculoasă. Un prinţ va fi de poveste în toată Europa, numai el singur nu va şti nimic: a spune adevărul este folositor pentru cel căruia i se spune, dar dezavantajos pentru cei care-l spun pentru că se fac...

Reflecție despre complexitatea ființei

Omul, întorcându-se spre el însuşi, să observe ce este el faţă cu tot ceea ce există; să se privească pe sine ca pe un rătăcit în acest canton mărginaş al naturii; şi din acest locşor al universului, în care a fost instalat, să înveţe a judeca pământul, regatele, orăşelele şi pe sine însuşi la adevărată lui valoare. Ce este un om în infinit? Dar pentru a-i prezenta o altă minune, la fel de...

Ioan al XXIII-lea și Benedict al XVI-lea

Citind Mic îndreptar de credință, de Michel Kubler, descopăr cu plăcere două rostiri ilustre. Le despart nu mai puțin de 50 de ani, perioadă în care istoria creștinismului a cunoscut multe schimbări. Prima îi aparține Papei Ioan al XXIII-lea și a constituit cuvântul de descchidere al Conciliului Vatican II, la 11 iunie 1962. A doua îi aparține Papei Benedict al XVI-lea, fiind un fragment elogiul...

„O regină spirituală”

Aveți aici portretul unui om evlavios: priviți-l reprezentat cu toate trăsăturile sale. Ce lucru rar este evlavia! Ea nu este ceva ușor sau umflat cu aer, ci ceva solid, care implică inima și duhul. Evlavia constă în armonia exactă dintre principiile și practica sfântă. (…) Evlavia este ceva atât de sublim, încât nu poate fi înfățișată în toată strălucrirea și frumusețea ei nici dacă ar lua un...

Abelard despre Anselm de Laon

Figură importantă a Evului Mediu, Abelard s-a întâlnit, în parcursul său intelectual, cu cel mai important dascăl al momentului: Anselm de Laon.  Considerat părintele hermeneuticii biblice, Anselm s-a bucurat în jurul anului 1100 de o reputație extraordinară. Cu toate acestea, Abelard nu a găsit în el ceea ce căutase. I s-a părut că e precum cu pomul lăudat la care nu e bine să mergi cu sacul...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.