Eticheta

Andrei Pleșu

A

Despre proasta înțelegere a libertății

Adolescenții presează asupra părinților pentru o mai mare libertate. Minoritățile presează asupra statului în același scop. Omul, în general, asipră spre o liberate înțeleasă adesea ca o sumă de permisivități aparent inofensive. Și totuși, mai devreme decât am crede, pretenția de libertate intră sub incidența eticului. Adolescenții vor fi tentați să comită imoralități pentru a-și dovedi...

Pleșu și Antonescu: o relație imposibilă

Cam așa am putea denumi scurtul interviu ce vi-l ofer. Andrei Pleșu este provocat să-și dea cu părerea despre Crin Antonescu. Deși bănuiam impresiile dânsului pe această temă, aici le-am găsit exprimate concis și fără menajamente. Se poate critica o persoană publică și fără patimă, onest și riguros în același timp. Și cum de pe margine se vede mai bine, d-l Pleșu nu face altceva decât să pună o...

Evidența cadaverică și freamătul discret

Amble sintagme îi aparțin lui Andrei Pleșu. După ce analizeză mai multe grupe de pilde (în lucrarea Parabolele lui Iisus), autorul atrage atenția asupra derapajului ultraexegetic. Cu amănunte picante, el arată cum – în cazul textului biblic – te poți apleca asupra unor detalii… de dragul detaliului. Hermeneutica se mulțumește cu o cunoaștere minimală a contextului, dar exegeza...

Pleșu despre parabole (și nu numai)

Din nou Andrei Pleșu și din nou (cam) același subiect: Pildele Mântuitorului. Intervievat într-o ambianță relaxată, încercând să fie explicit pentru telespectator, autorul Cărții Anului 2012 ne cucerește. Intervențile sale bine temperate și, în același timp, realiste, ne provoacă la un pas mai departe în înțelegerea realității. Această viziune concertată asupra existenței (divină și umană) mi se...

Cu inima sus

Văzul e singurul simț care lucrează cu distanța. Distanța e chiar o precondiție a lui, feomenul lui originar. Numai văzul ne comunică existența lucrurilor îndepărtate și străine de interesele noastre vitale. (…) Ochiul inimii, spre deosebire de ochiul lumesc, nu se închide niciodată. (…) Idealmente, omul religios ar trebui, chiar ca simplu mierean, să nu piardă nici o clipă contactul...

Viața ca savoare existențială

Se mai poate dialoga așezat și rodnic? Într-o lume unde fiecare vrea să fie auzit, unde părerea celuilalt devine doar un pretext pentru ce am eu de spus, iată că mai găsim uneori și dialoguri civilizate. Este tocmai ceea ce vă propun aici. O conversație între Daniel Criestea Enache și Andrei Pleșu. Tema? Să zicem literatura. Veți vedea că e mai mult decât atât, e o discuție cu multe trimiteri...

Pildele și interpretarea lor

Câmpul hermeneutic al parabolelor este, în ciuda aparentei lor simplități, inepuizabil. Exegeza de până acum n-a făcut economie de imaginație pentru a acoperi, cât de cât, orizontul lor mereu deschis. O primă încercare a fost tenacitatea medievală a interpretării alegorizante. (…) Modernitatea nu e nici ea scutită de acest zel asociativ, dublat, adesea, de nuanțe apologetice. (…) Mai...

„Un indicator pentru starea literaturii române”

Expresia îi aparține lui Nicolae Manolescu și se referă la premiul Cartea Anului, înițiat în anul 2002. De atunci încoace – spune criticul – comisia se străduiește să premieze diferite genuri literare și să încurajeze textele cu adevărat calitative. Concurența e strânsă – cum a fost și anul acesta – ceea ce e îmbucurător. Înseamnnă că lucrurile se mișcă. Anul acesta...

Ce valoare mai are o pildă și cum se aplică ea?

Am anunțat deja apariția cărții lui Andrei Pleșu pe marginea Pildelor lui Isus. Direct interesat de subiect, am căutat tot felul de recenzii și aprecieri critice. Am găsit câte ceva, dar nu de anvergura pe care mi-o doream. Desigur, nu e timpul trecut. Încă nu am volumul în sine, însă am fost plăcut surprins când cineva mi-a recomandat acest youtube. Autorul a fost invitat la Universitatea din...

Pildele Mântuitorului: o reverie

De când am auzit că Andrei Pleșu pregătește o carte despre pildele lui Isus mă gândesc la acest proiect ca la o reverie. Cei care-i citesc textele sau îi ascultă intervențiile din mass-media știu ce spun. Omul acesta are capacitatea de-a te surprinde când (și cum) te aștepți mai puțin. Enciclopedismul său bine condimentat uimește până la ultimul detaliu. Varietatea subiectelor abordate, candoarea...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.