Dezvolarea spirituală

D

Iată un subiect nu prea confortabil. Toți trăim dezolarea în plan spiritual, puțini vorbim despre ea. Recitind Exercițiile spirituale ale lui Iganțiu de Loyola aflu despre trei posibile cauze ale dezolării:

1. Pentru că suntem delăsători.

Delăsare înseamnă de fapt lipsa patosului și o atitudine neglijentă în plan spiritual. Aceste lucruri afectează în mod fundamental viața spirituală. Unii autori au numit-o lene spirituală, o lene care acaparează treptat sufletul, înfășurându-l, asemenea unui șarpe. Teologia ignațiană vede acestă păcat – al delăsării – drept prima etapă, primul derapaj care atrage apoi altele.

2. Ca să fim puși la încercare.

Suntem încercați – spune Ignațiu – în ceea ce suntem și în generozitatea noastră în a-L sluji și a-L lăuda, chiar și fără răsplata consolărilor și a harurilor îmbelșugate. Adică să-I fim dedicați și atunci când inima nu ne dă impulsuri puternice. Să putem rămâne constanți și principiali. Acesta este un semn al maturității spirituale. Încercarea trebuie aici înțeleasă în sensul de probă. Dumnezeu nu face experimente pe noi, ci doar ne probează pentru a ne arăta (concret) care ne este nivelul și spre ce ar trebuie sa tindem.

3. Ca să primim adevărata cunoaștere și înțelegere.

În perioade de răstriște înțelegem că nu depinde de noi să obținem și să avem o evlavie din ce în ce în ce mai mare, o iubire intensă, lacrimi și nici o altă consolare spirituală, ci că totul este dar și har de la Dumnezeu, Domnul nostru. Dacă totul este dar și har atunci înseamnă că dependența noastră de El este certă. O viață luată în prorpiile mâini conduce la o autonomie periculoasă și cu repercursiuni veșnice.

Conștient sau nu, multe dintre cărțile devoționale contemporane merg pe același plan. Mă îndoiesc adesea că autorii lor (mai ales cei americani) au lecturi serioase din această zonă, însă cred că au preluat la a doua sau a treia mână ideile. Vreau doar să arat că paradigmele au fost trasate mai demult decât credem, iar acum nu avem decât variațiuni pe aceeași temă. Să fim însă înțelepți și receptivi la aceste lecții pe care ni le oferă Dumnezeu.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.