Biserica Penticostală Filadelfia (Oradea) susține (alături de alți sponsori) o familie plecată în Namibia (Africa). Este vorba de Florin și Marinela Maghiar, doi oameni care au simțit chemarea pentru misiune. Au deja câteva stagii în Namibia, iar când se reîntorc din „expediție” ne lasă să înțelegem că vor mai mult. Vor să meargă iar, să petreacă mai mult timp în slujire acolo, să răspândească Vestea Bună printre oameni mult diferiți de noi. Rapoartele lor misionare ne descriu o lume exotică pentru cititorul european, dar cu atât mai provocatoare.
Ca un fel de încurajare pentru acest cuplu minunat, dar și întru informarea celor din țară, aș dori să ofer câteva date despre Namibia. Îmi doresc, de fapt, să-i fac un portret cu gândul la Florin și Marinela, împărtășind visurile și speranțele lor.
Așadar, Namibia se găsește pe continetul african, iar la vest este scăldată în apele Oceanului Atlantic. În celelate puncte cardinale, este înconjurată de Angola, Botswana și de Africa de Sud (de fapt extremitatea sudică a continentului). Cu o populație de aproape două milioane de locuitori, să remarcăm o prezență luterană semnificativă: 44%. Următorul procent – de 20% – este format din credințe africane indigene, de o diversitate greu de urmărit, mai ales în zonele rurale. Urmează apoi prezența catolică (18%), reformații germani (4%), anglicanii (4%) și musulmanii (3%). Alte 7 procente sunt alcătuite din metodiști africani episcopalieni, metodiști prezbiterieni, baptiști, mormoni, evrei, bahai și hinduși.
Țara a fost colonizată de timpuriu (ca și întregul sud al Africii) de către germani (în 1840). După anul 1920, printr-o succesiune de mișcări politice, Namibia a încercat să-și câștige independența, chiar dacă au existat mari tensiuni regionale (în special cu Angola). Abia în 1990 și-a obținut independența, încercând un regim democratic ce-l perfecționează de la un an la altul. Diferența dintre săraci (majoritari) și bogați (minoritari) continuă însă să se observe cu ochiul liber, ceea ce crează tensiuni și regres pe toate planurile.
Deși prezența creștină (luterană și catolică în special) este mai îmbucurătoare decât în alte țări, impactul nu este cel dorit. Misionarii neoprotestanți care ajung în Namibia descriu marea discrepanță dintre urban și rural. Triburi întregi sunt menținute în subdezvoltare, tributare unor forme religioase necreștine și retrograde. Nevoia de misiune este stringentă, dar în egală măsură cea de sprijin material. Să așezăm Namibia pe lista noastră de rugăciune, să ne rugăm pentru familia Maghiar și pentru toți cei care trudesc pe acele meleaguri. Cândva Africa a fost un centru puternic al creștinismului… de ce n-am crede că ea poate repeta această frumoasă istorie?!