Voia lui Dumnezeu este ca viețile noastre să fie o criză perpetuă de dependență de El. Noi ne împotrivim voii Sale pentru viețile noastre când ne strângem comori pe pământ. Viața de credință nu se întâmplă automat când o persoană devine creștină. Este nevoie de acțiune deliberată din partea sa. Acest lucru este valabil în special într-o societate prosperă. Credinciosul trebuie să se pună pe sint într-o postură în care să fie obligat să se încreadă în Dumnezeu. (…) Numai dacă scapă de rezervele sale și de alte mijloace false de sprijin, poate porni spre ape adânci. Dumnezeu revarsă binecuvântările Sale speciale peste cei care sunt dornici să se asigure că nimic nu le va rămâne lipit de mâini. Indivizii care socotesc zilele rele mai presus de agonia actuală a lumii nu vor primi binecuvântarea lui Dumnezeu.
Lecție oferită de William MacDonald în lucrarea sa True Discipleship (Adevărata ucenicie).
Considerată una dintre cărțile clasice pe tema uceniciei, ea ne invită să facem pași concreți spre urmarea lui Hristos. El e mai aproape de noi decât credem, ne așteaptă și ne încearcă. Proba la care ne expune adesea, mai ales prin bunurile materiale, este una dintre cele mai fascinante lecții de credință. Care dintre noi n-a simțit cum zgârcenia îi sfredelește inima uneori sau cum tentația de a face o milostenie de ochii oamenilor pândește la ușă?! Prin urmare, toți avem nevoie de o nouă rededicare, de o reconsiderare a relației noastre cu Dumnezeu, unii cu alții și cu bunurile vremelnice. Să ne dea Dumnezeu înțelepciune.