Scenele cu Nașterea Domnului sunt cunoscute din secolul al X-lea, la Roma. Ele au fost popularizate de Sfântul Francisc de Asissi din 1223, răspândindu-se rapid în întreaga Europă. Diferite tipuri de decorațiuni s-au dezvoltat în întreaga lume creștină, în funcție de resursele disponibile și tradițiile locale, și pot varia de la reprezentări simple la seturi de decorațiuni mult mai elaborate – tradiții de renume cu scena ieslei includ Kraków szopka în culori în Polonia, care imită clădirile istorice din Cracovia, presepi italian elaborat (napolitană, genoveză și bologneză), sau căminele provensale din sudul Franței, folosind figurine de teracota pictate manual numite santons. În anumite părți ale lumii, în special în Sicilia, scenele în direct ale Nașterii urmând tradițiile de Sf. Francis sunt o alternativă populară la imaginile statice. Primele decorațiuni produse comercial au apărut în Germania, în 1860, inspirate de lanțurile de hârtie realizate de copii. În țările în care reprezentarea Nașterii Mântuitorullui este foarte populară, oamenii sunt încurajați să concureze și să creeze cele mai originale sau realiste decorațiuni. În cadrul unor familii, piesele folosite pentru reprezentarea sunt considerate bijuterii de familie prețioase.
Culorile tradiționale de decorațiuni de Crăciun sunt roșu, verde și auriu. ROȘUL simbolizează sângele lui Isus, care a fost vărsat în timpul răstignirii lui, în timp ce VERDE simbolizează viața veșnică, și în special bradul veșnic verde, care nu-și pierde frunzele în timpul iernii, iar AURUL este prima culoare asociată cu Crăciunul, culoarea celor trei daruri ale magilor, simbolizând prerogativele regale.
Pomul de Crăciun este considerat de unii ca simbolizând creștinarea tradițiilor păgâne și a ritualului din perioada solstițiului de iarnă, care includea utilizarea de ramuri veșnic verzi, și o adaptare a cultului păgân al copacilor. Expresia „pomul de Crăciun” în tradițiile creștine reprezintă un import din limba germană. Tradiția modernă a pomului de Crăciun se crede că a început în Germania, în secolul al 18-lea, deși mulți susțin că Martin Luther a inițiat tradiția în secolul al 16-lea.
Din Germania obiceiul a fost introdus în Marea Britanie, prima dată prin intermediul reginei Charlotte, sotia lui George III, și apoi cu mai mult succes de Prințul Albert în timpul domniei Reginei Victoria. Din 1841 bradul de Crăciun a devenit și mai răspândit în întreaga Marea Britanie. Prin anii 1870, creștinii din Statele Unite au adoptat obiceiul de a folosi un brad de Crăciun. Pomii de Crăciun pot fi decorați cu lumini și ornamente. Începând cu secolul al 19-lea, poinsettia, o plantă originară din Mexic, a fost asociată cu Crăciunul. Alte plante populare de sezon includ ilex, vâsc, amaryllis roșu, și cactusul de Crăciun. Împreună cu pomul de Craciun, interiorul unei case poate fi de asemenea decorat cu aceste plante, inclusiv cu ghirlande și frunze ale unor plante perene. Miniaturi ale satelor de Crăciun au devenit, de asemenea, o tradiție în multe case în acest sezon. Exteriorul caselor poate fi decorat cu lumini și, uneori, cu sănii luminoase, oameni de zăpadă, și alte personaje de Crăciun.
Alte decorațiuni tradiționale includ clopote, lumânări, bastoane cu bomboane, ciorapi, coroane, și îngeri. Atât afișarea de coroane de flori cât și lumânările în fiecare fereastră sunt un obicei mai tradițional de Crăciun. Aranjarea concentrică a frunzelor, de obicei de la plante perene, completează Coroana de Crăciun și este concepută pentru a pregăti creștinii pentru sezonul de Advent. Lumânările în fiecare fereastră au menirea de a demonstra faptul că creștinii cred că Isus Hristos este lumina ultimă a lumii.
Luminile de Crăciun și banere pot fi agățate de-a lungul străzilor, muzica poate răsuna în boxe, și brazii de Crăciun sunt plasați în locuri proeminente. Este comun în multe părți ale lumii ca piețele orașului și zonele comerciale de consum să sponsorizeze și să expună decorațiuni de Crăciun. Role de hârtie viu colorate cu motive laice sau religioase de Crăciun sunt fabricate în scopul ambalării de cadouri. În unele țări, decoratiunile de Crăciun sunt înlăturate în mod tradițional în a douăsprezecea noapte, în seara zilei din 5 ianuarie.
Felicitările de Crăciun sunt mesaje ilustrate cu urări schimbate între prieteni și membri ai familiei în săptămânile precedente zilei de Crăciun. Urarea tradițională este „Vă doresc un Crăciun Fericit și un An Nou Fericit”, la fel ca cea de pe prima felicitare comercială de Crăciun editată de Sir Henry Cole în Londra în 1843. Obiceiul de a trimite felicitări a devenit popular odată cu cu apariția tendinței moderne de a folosi felicitări electronice.
Felicitările de Crăciun sunt achiziționate în cantități considerabile, și sunt în general opere de arta caracteristice, proiectate pentru a fi vândute și relevante pentru sărbătoarea de Crăciun. Conținutul lor poate face referire direct la narațiunea Crăciunului cu reprezentări ale Nașterii lui Iisus, sau simbolurile creștine, cum ar fi Steaua din Betleem, sau un porumbel alb, care poate reprezenta atât Duhul Sfânt cât și pacea pe pământ. Alte felicitări de Crăciun pot fi mai seculare, descriind tradițiile de Crăciun, figuri mitice precum Moș Crăciun, obiecte asociate în mod direct cu Crăciunul, precum lumânările, ace de brad și globuri, sau o varietate de imagini asociate cu sezonul, respectiv scene cu zăpadă și viața sălbatică de iarnă din ținuturile de nord. Există chiar cărți și genuri umoristice sau înfățișând scene nostalgice ale trecutului, cum ar fi cumpărătorii cu crinoline în desenele stradale idealizate din secolul XIX. Unii preferă să scrie pe felicitări un poem, o rugăciune, sau versete biblice, în timp ce alții se distanțeze de religie cu o urare mai generală gen „Salutări de sezon”.
Multe națiuni au emis timbre comemorative cu ocazia Crăciunului. Clienții scrisorilor poștale folosesc adesea aceste timbre poștale pe felicitari de Crăciun, și acestea sunt populare și printre filateliști. Aceste timbre sunt timbre poștale obișnuite, spre deosebire de timbrele speciale de Crăciun, fiind valabile pentru tot parcursul anului poștal. Ele se scot de obicei la vanzare între începutul lunii octombrie și începutul lunii decembrie, și sunt tipărite în cantități considerabile.
În 1898 un timbru canadian a fost emis pentru a marca inaugurarea cursei Imperial Penny Postage. Ștampila are o hartă a globului și poartă o inscripție „XMAS 1898” în partea de jos. În 1937, Austria a emis două timbre „felicitări de Crăciun”, cu un trandafir și semne ale zodiacului. În 1939, Brazilia a emis patru timbre semi-poștale cu un design cu trei regi și o stea din Betleem, un înger și un copil, Crucea de Sud și un copil, și o mamă și un copil.
Serviciile poștale ale SUA și Regatului Unit emit regulat timbre tematice de Crăciun în fiecare an.
(Fragmente din lucrarea Crăciunul – obiceiuri și tradiții, de Nicolae Sfetcu, 2016)