Nu știu ce părere aveți despre criticii literari ai momentului. Personal cred că sunt câțiva meritorii, iar Paul Cernat este unul dintre ei. Prin analiza lui am aflat că anul 2010 – deși un an al crizei profunde – a fost neașteptat de rodnic în plan cultural. Într-un articol semnat în Observator cultural, criticul aduce argumente concrete în acest sens.
Autori precum Ion Mureșan, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Cărtărescu și încă alți câțiva, s-au întrecut parcă pe ei înșiși. În opinia mai multor critici literari, volumele care au văzut lumina tiparului în anul trecut merită o atenție specială. Noi orizonturi s-au deschis, mai ales în zona poetică a literaturii.
Fără a intra în amănunte ce ar putea deveni plictisitoare se naște totuși o întrebare. Să existe vreo legătură ascunsă între criză și creativitate? Putem vorbi de un raport cauză efect între cele două? Sau, în fond, nu este decât o simplă coincidență?!
Las spirite mai exersate decât mine să stabileasă o eventuală legătură. Probabil că avem de-a face cu resorturi mult mai subtile decât le putem noi percepe. Închei totuși semnalând o similitudine. Credința concretă, personală în Dumnezeu crește exponențial în vremuri de criză. Credincioșii care – vorba lui Lemuel (Prov. 31) – râd de ziua de mâine își ancorează viața în Dumnezeul nevăzut, dar Atotputernic.