Credință, nădejde și dragoste

Este poate una dintre cele mai cunoscute afirmații pauline:

Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. (1Cor. 13.13)

Trei concepte mari, dintre care unul este dominant: DRAGOSTEA. Apropierea de aceste concepte se poate face fie pe cale exegetică, fie pe cale dogmatică. La acestea două am putea adăuga (obligatoriu) și acea cale experențială. Fiecare creștin trăiește într-un anumit fel aceste trei mari deziderate. Ele rezistă în timp și dau substanță vieții de credință.

Totuși, am descoperit cu placere și o cale artistică. Ea exprimă conceptele de mai sus într-un mod elocvent și atrăgător. Este vorba de o sculptură ce aparține artistului plastic Roman Vasile Achim, român stabilit de multă vreme în Michigan, SUA. Deși destul de puțin cunoscut în spațiul autohton, lucrarea sa merită admirată…

Nu am văzut sculptura în realitate (deci pot avea unele eroări de ordin semantic). Reprezentarea fotografică a ei îmi transmite totuși anumite trăiri. Mâna (cea mai mare piesă a lucrării) îmi vorbește de acea dargoste sigură și imuabilă a lui Dumnezeu. Crucea (următoarea piesă ca dimensiune) îmi readuce în fața ochilor supliciul. Răstignitul (piesa cea mai mică) mă duce cu gândul la Hristosul care s-a dat pentru noi.

Asimetria mână-cruce/răstignit este sugestivă. Părțile componente ale sculpturii au o delicatețe aparte. Posibilitățile semantice sunt multiple: fiecare privitor își poate imagina altceva, dar toți ajung la aceleași trei idei-forță. Ar fi nimerit să ne aplecăm mai atent asupra operei acestui mestru.