Am fost surprins să aflu că primele costume făcute după măsură au fost cele bărbătești… Se pare că doamnele nu au dat năvală în această privință. Suntem oare în fața unei (alte) ciudățenii istorice?! N-ar fi exclus…
Industria costumelor produse oarecum în serie poartă amprenta masculinității. O distinsă doamnă, Cecilia Caragea are grijă să ne lămurească în detaliu (Istoria vestimentației europene, Teora, 1999). Mai întâi o întrebare: În ce fel determinau croitorii mărimile? Greu, aproape imposibil de răspuns. Se știe doar că în atelierele de croitorie existau deja manechine și alte forme ale corpului uman. Primul care a extins folosirea manechinului după anatomie a fost Stockmann, în anul 1869.
Și uite așa a început marea industrie a costumelor bărbătești. Dificil la început, tot mai simplu cu trecerea anilor, mărimile au început să-și găsească… măsura. Și totuși, nu pot să nu mă întreb cum de bărbații au luat-o înainte?! Varietatea vestimentară este de partea sexului frumos și totuși…
Cred așadar că vestimentația feminină a recuperat vizibil. Chiar dacă primele costume croite după măsură au fost bărbătești, doamnele au rezolvat decalajul. Derapajele sunt acum în altă parte. Mă refer aici la opulența promovată de multe case de modă, precum și de excentricitatea cultivată. În comparație cu încercările timide de a face haine pe măsură, lucrurile au ajuns să scape deseori de sub control. Decența a devenit o pasăre rară, deși Cuvântul lui Dumnezeu o promovează cu tărie.