Că tot am adus vorba de Chopin în emisiunea Despre muzică, difuzată recent la Antena 1 Oradea, merită să mai rămânem pe subiect….
Născut Fryderyk Francisyek Szopen în 1810, devenit prin naturalizarea în Franța Frederic Chopin, genialul muzician a fost, de fapt, compozitor și pianist romantic. Plecat de timpuriu din ducatul Varșoviei (azi Polonia), Chopin a devenit celebru pentru piesele sale pentru pian solo și concertele pentru pian. Este considerat unul dintre marii poeți ai muzicii, grație imaginației de un mare rafinament și perfecțiunii sale artistice.
Precocitatea lui este de-a dreptul impresionantă. Deja la opt ani a apărut pentru prima oară în public, pentru un concert de caritate. Trei ani mai târziu a concertat în fața țarului Alexandru I, venit la Varșovia pentru inaugurarea Parlamentului. Când, la 16 ani, părinții îl înscriu la nou înființatul conservator din oraș, Chopin avea deja compuse o suită de variațiuni, mazurci și ecoseze.
Nu a trecut multă vreme și simțea nevoia unui nou orizont și a unei companii artistice pe măsură. Astfel, după o escală la Berlin, Chopin ajunge în sfârșit la Viena unde, în 1829, debutează în public. De atunci datează Concertul Nr. 2 în Fa minor, urmat în anul următor de Concertul Nr. 1 în Mi minor; ambele pentru pian și orchestră. Aproximativ trei ani se va întoarce acasă, iar apoi – fără echivoc – pleacă spre Paris. Odată ajuns aici, marele compozitor își dă seama că acesta era solul cel mai fertil. În ambianța culturală a Parisului, Chopin își putea găsi, în sfârșit, cadrul ideal. A stabilit curând legături cu muzicieni precum Liszt, Berlioz, Bellini și Mendelssohn; continuând să devină tot mai cunoscut și îndrăgit.
Paradoxal, sărbătoritul muzical al anului a avut relativ puține apariții în public. Cu toate acestea a continuat să influențeze și să fascineze. A exploatat resursele pianului ca nimeni altul în epocă și a înțeles mai bine ca oricare altul natura expresivă a acestui instrument. A compus masiv, complex și pătrunzător. Inovațiile sale în digitație, în folosirea pedalelor și în abordarea generală a claviaturii reprezintă un moment cheie în evoluția pianului, iar opera sa a creat standarde de interpretare pentru acest instrument care sunt și azi nedepășite.
Aproape toată viața a avut o sănătate șubredă. Viața conjugală i-a fost puternic zdruncinată. Deprimat de toate – inclusiv de Revoluția de la 1848 – Chopin acceptă invitațiile din Anglia și Scoția. Se bucură acolo de o primire entuziastă dar nu reușește să facă față programului așa cum și-ar fi dorit. La Londra urma să aibă ultima apariție publică – la 16 noiembrie – unde, într-un ultim gest patriotic, a cântat pentru refugiații polonezi. A fost o seară electrizantă. Parcă toți ar fi presimțit că marele copmozitor nu va mai urca pe scenă…
Se întoarce la Paris unde se stinge în anul următor (1849). Aparținând într-un fel ambelor țări – Polonia și Franța – se decide ca trupul să-i fie înhumat la Paris, iar inima să plece spre Varșovia. Trupul îi coboară în cimitirul Lachaise, inima i se zidește într-o coloană din Biserica Sfintei Cruci. Dar, de fapt, Chopin este al tuturor… să nu uităm asta.