O naștere tardivă; o voință intensă de neatârnare într-o zonă în care alte națiuni au viețuit ca provincii ale imperiilor; independența… formală, scump plătită; un succes istoric incontestabil, de la micile entități prevoievodale la România Mare, de la opere și monumente și scrieri exclusiv bisericești și slavone la formele cele mai diverse de cultură; multe rezmerițe, puține revoluții; oligarhia, mereu renăscută, deosebit de arogantă (ciocoii); umilirea cetățeanului, devenită politică de stat; resemnare, fatalism, violență sporadică intensă. Încercând să privim peste trecutul imediat, descoperim aceste constante și, prin același demers, îl înțelegem, după cum înțelegem și prezentul.
(Din Frumusețea va mântui lumea și alte eseuri,
de Ion Vianu, p. 57)