Călcătorii de lege și pedeapsa

C

Asistăm, de ceva vreme, la anchete fără precedent și sentințe tot mai îndrăznețe. Nume grele din mediul politic sau economic au căzut. Altele vor cădea cât de curând, după cum suntem lăsați să înțelegem. Parcă fiecare zi are condamnatul ei, ceea ce face justiția mult mai respectabilă decât până acum. Te simți încurajat când vezi că dreptatea se luptă din răsputeri să învingă răul social. Corupției i se găsește leacul și, chiar dacă mai e drum lung până departe, acesta e un motiv de bucurie.

Mi-am adus aminte o zicală ce-i aparține lui Cicero: Trebuie mai curând să recunoaștem că în realitate, statului îi este imposibil să existe, dacă nu este întemeiat și nu reprezintă cea mai înaltă justiție. Înțeleptul roman a punctat bine acest adevăr. Statul se legitimează sau se discreditează prin justiția ce-o are în spate. Un stat bolnav a ajuns așa în primul rând din cauza corupției la nivel juridic și nu din cauza crizelor economice. Siguranța socială se reazămă pe legi gândite bine și aplicate la fel de bine.

Nu trebuie să te bucuri de răul altuia. Și totuși, când îi vezi cum vin/sunt duși la Parchet/DNA/DIICOT & Co., ai o mică tresărire de demnitate. Deși credeau că nu vor fi prinși niciodată, deși se acopereau unii pe alții într-un stil mafiot, iată că unii chiar trebuie să dea socoteală. Mai toți își invocă familiile, cer clemență în fața camerelor, dar faptul acesta nu-i absolvă. Poate nu-și dau seama (îmbătați de bunăstare), dar aceste ieșiri îi fac mai insuportabili, mai grosolani. Majoritatea dovedesc un fapt dureros: nici în al doisprezecela ceas nu dau dovadă de realism și bun simț. Toți sunt de vină, doar ei nu. O metalitate gregară și respingătoare, un tip de gândire ce n-am vrea să ajungă la copiii noștri.

Personal cred că rugăciunile oamenilor de bine au jucat un rol capital și aici. Această ofensivă juridică nu este întâmplătoare, iar Dumnezeu chiar se implică în fiecare detaliu. România are dreptul la o altă istorie, la un alt nivel din punct de vedere etic. Să sperăm că justiția își va face datoria până la capăt și nu se va lăsa intimidată de nimic și de nimeni.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.