Sărăcia este aprigă în felul ei. Nu prea există cale de mijloc. Unii văd în ea o virtute; alții o plagă. Primii își oțelesc forțele să-i facă față, ba chiar le place să ia în piept neajunsuri și precaritate. Unul dintre oamenii care au desvoltat mult doctrina sărăciei este Francisc de Assisi. A lăsat în urmă ordinul franciscan care s-a remarcat prin alegerea sărăciei cu orice preț, transmițând lumii acest mesaj. Ceilalți se trag tot mai mult înapoi, speriați și plini de teamă. Pentru ei sărăcia, neajunsurile, precaritatea materială sunt niște monștrii îngrozitori. O fobie generală pare a-i prinde iar spiritul acesta este cu adevărat molipsitor.
Acum, nici una dintre aceste două variante nu sunt agreate de Scriptură. A spune că sărăcia este o virtute înseamnă, prin ricoșeu, a spune că bogăția este un viciu. Or, nicăieri Biblia nu spune acest lucru, ci doar atrage atenția asupra atitudinii. A-ți privi neajunsurile ca pe niște unelte de autoflagelare, iată o atitudine nepotrivită. Însă, pe de altă parte, nici a te îngrijora până la fobie în fața sărăciei nu este scriptural. Sunt o mulțime de încurajări în Cuvântul lui Dumnezeu, menite să ne pună în gardă.
În condițiile economice prin care trece țara noastră, riscul extremismului este evident. O pioșenie prost plasată ne poate face să divinizăm sărăcia; cum o fragilitate spiritulă ne poate conduce la pierderea cumpătului. Calea de mijloc este greu de găsit, dar este, totuși, singura valabilă. Copiii lui Dumnezeu ar trebui să fie ultimii pe scala îngrijorărilor. Oamenii din jur se uită la noi, la fiecare gest sau vorbă. Vor să vadă cum traversează evanghelicii BocAlipsa, vor să vadă ce mesaj transmit. Suntem, cred, puși în fața unui test permanent, iar pe măsură ce criza se adâncește examenul este tot mai greu.
Câteva citate din Biblie cred că ne-ar prinde bine. Unde în altă parte să ne ancorăm?! Acum când mass-media ne prezintă din oră în oră avalanșa scumpirilor și a tăierilor salariale, cred că ar trebui să ne găsim alinarea în promisiunile Domnului. Nu căutăm sărăcia, dar nici nu ne deprimăm în fața ei. Alături de Scriptură și de ceilalți credincioși, păsim cu onestitate înainte. Ne străduim să aplicăm principiile divine la viața de zi cu zi și să ne mulțumim cu puținul. Ne bizuim pe suveranitatea lui Dumnezeu în istorie și continuăm să-i chemăm pe oameni la mântuire.
Cuvântul Lui ne însoțește… și acum:
- Eu sunt sărac și lipsit, dar Domnul se gândește la mine. Tu ești ajutorul și izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule! (Ps. 40.17)
- Depărtează de la mine neadevărul și cuvântul mincinos, nu-mi da nici sărăcie nici bogăție, dă-mi pâinea care-mi trebuie. (Prov. 30.8)
- Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate și nebun. (Prov. 19.1)
- Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretudindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. (Fil. 4.12)