Nu există filosof sau gânditor remarcabil în lumea occidentală de astăzi care să nu fie conștient în primul rând că lumea trece printr-o criză serioasă, că suferă un proces de distrugere care își are originile în secularizarea sufletului și în separarea unui suflet în consecință pur secular de rădăcinile sale în religiozitate și, în al doilea rând, care să nu știe că vindecarea se poate realiza doar prin reînnoire religioasă, fie ea în cadrul bisericilor istorice, fie în afara acestui cadru. O asemenea reînnoire, într-o mare măsură poate fi inițiată d emari personalități religioase, dar oricine poate fi pregătit și dornic să-și aducă contribuția în a pava drumul spre rezistența împotriva răului. Exact în ceea ce privește acest aspect intelectualul angajat politic eșuează complet.
Afirmația a fost făcută în 1939 de către filosoful politic Eric Voegelin. Prinsă într-un eseu amplu intitulat Religiile politice, această afirmație a făcut istorie trezind multe comentarii pro și contra. Voegelin răstoarnă întreaga responsabilitate în căruța creștină și o însărcinează cu redresarea Europei și a lumii. Instituțional sau nu, creștinismul este într-un fel responsabil cu ieșirea din situație, în vreme ce politicul rămâne neputincios.
Dacă reputatul analist a avut dreptate și dacă ucenicii lui nu au muncit degeaba, mai rămâne să ne întrebăm în ce măsură schimbăm noi lucrurile. Putem fi intimidați uneori de coroziunea secularismului, dar nu ar trebui să fim terifiați. Cred că fiecare în cercul lui de influență ar trebui să transmitem mesajul eliberator al Evangheliei. Dacă binele hristic nu contracarează răul, atunci oare cine o va face și în numele cui?! O conștientizare a situației de fapt ar fi cu adevărat necesară.
La vremuri complicate, vorbe mari. Nu neaparat si utile. Omenirea explodeaza demografic. Si nu doar! Explodeaza accesul la calatorie, la scoala, la servicii medicale, la bunastare, la „american way of living”. Este loc pentru toti pe lume? Ghita Mocan ne va spune ca crestinismul este calea. Alte cateva miliarde flamande netraite in lumea lui vor lua asta drept amenintare. De ce? Deoarece sunt disperati sa supravietuiasca clipei. Si clipa nu iti lasa timp sa faci comparatii si sa alegi.
Ca și tine, sunt conștient de realitatea cruntă din jur. Prin postarea aceasta nu am încercat să fug de realitate, așa că asocierea ta rămâne doar interesantă. În măsura în care pot, sensibilizez oamenii în direcția despre care vorbești.
Imi pare rau ca a sunat ca o acuzatie, nu asa am gandit si intentionat sa sune. Sunt doar puternic ingrijorat de modul in care interactia aceasta atat de aproape de spatiul personal naste radicalizare, de setea aceasta de a ne justifica propria prezenta prin demonii pe care ii banuim a locui in cel de langa noi. Sper sa existe o mai mare aplecare spre intelegerea reala a nevoilor personale si consumul cu masura. Unele popoare, precum olandezii, par a fi destul de inaintati pe acest drum.
Împărtășesc în bună măsura îngrijorarea ta. Acum am înțeles mai bine ce ai vrut să spui. Cred că radicalismul de dragul radicalismului și combativitatea lipsită de argumente sunt pericole reale. Exercițiul alterității nu a fost unul ușor în istoria umanității, iar popoarele est-europene au fost mereu corigente la acest capitol.
Uite, fac de cateva luni un fel de social engineering pe Pasi. In aceasta clipa, Gabriela sau Zaharia Bonte sunt in stare sa ma combata oricat de neutre ar fi cuvintele mele. Ar fi gata sa ma anatemizeze pentru orice afirmatie pe care ar suspecta-o de „necrestinism”. Este o limita a aberatiei pe care ei saracii au atins-o. Daca mai tii minte, in urma cu cateva zile, te-am intrebat de daca ai cunostinta de diferentele intre diferite rase de maimute. Simplu spus, exista diferente cognitive clar demonstrate si probate. Dupa cum stii cognitia este ceea ce separa o forma de viata inteligenta de celelalte. Problema celor carora le zic crestini declamanti este ca ei nu contesta fundamental concluziile vreunui experiment, ci incercarea de a face un experiment. Si asta este tragic, sa traiesti doar in urma propriei matematici religioase. Poate fi perfect posibila in propria minte, dar imposibilia in realitate.