Cunosc familia Bodnariu demult. Eram student, iar părinții lui Marius (bunicii copiilor răpiți de norvegieni) erau membri de seamă ai Bisericii Penticostale Filadelfia din București. Am devenit apoi slujitor în acestă biserică, așa că am reușit să-i admir mai mult. Erau implicați în lucrarea Domnului, atenți la nevoile semenilor și plăcuți înaintea tuturor. Unul dintre fiii lor, Daniel, este în prezent pastor asistent al acestei biserici. Deci, despre o astfel de familie vorbim aici!
De câteva zile bune, autoritățile norvegiene au o cu totul altă părere. Dintr-un exces de zel în apărarea laicității statului și dintr-o crasă lipsă de umanitate, au pus mâna pe copiii lui Marius și a lui Ruth, pentru că aceștia reprezintă un pericol public. Fetița cea mare spuse unor colegi despre Isus, ba chiar cântase cântările Domnului (se vede treaba că „pe un pământ străin”). Corpul profesoral s-a dovedit mai vigilent decât niciodată, așa că au împins lucrurile până la dramă. Cu acte în regulă, în numele unei legi care ar trebui să apere copilul, minorii au fost săltați cu o violență psihologică greu de imaginat și târâți într-o anchetă surdă. Părinții sunt disperați (care n-am fi la fel?!), comunitatea românească alertată (nu doar cea penticostală) și, încet-încet, foruri internaționale implicate în caz. Tragedia unor oameni simpli, dar credincioși, face acum înconjurul lumii, stârnind reacții de solidaritate de unde nici nu te aștepți.
O indignare profundă ne încearcă inimile, cu toate că o temperăm zilnic prin rugăciuni de mijlocire. O îngrijorare inevitabilă ni se strecoară și ea în suflet. Ne gândim la siguranța cu care ne vom putea exercita, în viitor, credința în Isus. Privim tot mai circumspecți spre legile ce se dau, întrebându-ne deja obsesiv asupra subtilităților ce le pot ascunde. Formele suferinței pentru Hristos se diversifică și ating extreme dintre cele mai halucinante. Până și comuniștii păreau mai omenoși: nu-i anchetau pe minori, ci pe părinții sau bunicii acestora.
Nu știu cât de mult sunt auzite strigătele noastre. Știu doar că niciun străjer nu are voie să se întrebe asta, ci să își ridice glasul spre înalturi pentru ca vestea lui să ajungă cât mai departe. Acesta e rolul nostru, al celor ce avem (încă) pruncii pe lângă noi și putem (sper) să colindăm în curând. N-ar trebui să treacă o zi fără să-i pomenim în rugăciune pe cei îndurerați. N-ar trebui să ne dăm înapoi de la niciun sacrificiu, pentru că abia atunci dovedim că am învățat ceva de la Isus. Familia Bodnariu n-are voie să se simtă singuri, iar dacă un singur minut se va întâmpla asta înseamnă că noi am abdicat lamentabil.
Iar cât despre Europa civilizată, cât despre legile aberante și instituțiile statale aservite, nu am decât jenă și indignare. În vremuri de teroare și ocultism feroce, tu să-ți permiți o abordare laxă și atee?! Acum când ar trebui să ne înarmăm cu „armele luminii” – vorba apostolului Pavel – , când spiritul nostru evanghelistic ar trebui să nu cunoască limite, noi (adică „ei”) ne cufundăm în somnul mental al autistului care a pierdut demult contactul cu realitatea. Este înfiorător cum, prin astfel de gesturi, ateismul și hedonismul atâtor lideri europeni devine atât de monstruos. Clivajul dintre credința creștină corect înțeleasă și optica bizară a unor oameni fără Dumnezeu este tot mai vizibil.
Însă, după cum știm, dintotdeauna creștinismul a fost radical, chiar dacă a subînțeles respectul pentru libera voință a fiecăruia. Dintotdeauna mesajul a fost rostit, fără să se țină cont de repercursiuni. Biserica lui Hristos a fost mereu în ofensivă, în vreme ce porțile Locuinței Morților forțate mereu să abdice. Cum am putea fi altfel? Sau, mai bine zis, de ce să fim altfel? Suntem provocați și atinși în fibra cea mai sensibilă a credinței, intimidați în ceea ce privește buna educație a copiilor noștri. Legi biblice – și nu doar vechitestamentale – impun părinților mandatul de a-și crește copiii cu o conștiință trează din punct de vedere spiritual. Noi cunoaștem aceste precepte, însă poate a sosit vremea să le aplicăm mult mai conștient și mai plătind prețul. Din această perspectivă, soții Bodnariu sunt niște eroi ai credinței, oameni care nu și-au făcut decât datoria înaintea lui Dumnezeu și a Bisericii Sale. E trist că societatea de azi nu mai are nicio urmă de simpatie pentru asemenea gesturi nobile, ci dimpotrivă disprețuiește și acuză.
Tragice au fost atentatele de la Paris, dar nu mai puțin tragic este și acest atentat. Se lovește cu sete în mărturia creștină, în dimensiunea esențială a creștinismului biblic. Prozelitismul devine, zi de zi, un delict similar cu faptele penale, ceea ce este de-a dreptul halucinant. Poți să păstrezi credința, dar în inima ta și, cel mult, în casa ta (asta în condițiile în care nu-ți sunt luați copiii). Sincere îmbrățișări familiei Bodnariu! Dumnezeu să vă întărească și multă credință într-un deznodământ fericit! Vă suntem alături!
Suntem alături de frații nostrii greu încercați .DOMNUL Isus să i ajute să rămână credincioși și să și vadă copilașii acasă din nou .
Da, suntem alături de ei.
Ne rugam în continuare ca Domnul să-și proslaveasca Numele și în acest caz,asa cum a dat biruință și în cazul femeii care a refuzat sa semneze Certificatul de căsătorie intre doi bărbați din SUA. Slava sa fie a Domnului,noi biruim cu EL.Amin.
Da, mai sunt oameni cu frică de Dumnezeu. Mulțumim lui Dumnezeu pentru ei.
e TIMPUL DE PE URMA tREBUIE SA NE TREZIM IN SFARSIT DIN SOMN PS 50 Dumnezeu,da,DUMNEZEU ,dOMNUL VORBESTE si cheama pamantul de la rasaritul soarelui pana la asfintitul lui Vs 15 Cheama/ma in ziua necazului ,si Eu te voi izbavi,iar tu Ma vei proslavi!Ps145 Vs 18,19,20 Domnul este langa toti cei ce.l cheama,langa cei ce.l cheama cu toata inima El implineste dorintele celor ce se tem de El le aude strigatul si.i scapa.Domnul pazeste pe toti cei ce.L iubesc,si nimiceste pe toti cei rai Ps 146 vs 7 El face dreptate celor asupriti Laudati pe Domnul!
Mulțumim de acest florilegiu de versete!
PE TIMPUL PROROCILOR O FEMEIE SE PLANGEA CA I SE CER COPII IN SCHIMBUL UNOR AMARATI DE BANI. PE TIMPUL TURCILOR VENEAU SI NI-I LUAU TRIBUT.ACUMM II VOR TOT TRIBUT TARILE”DEZVOTATE” CARE PETREC SERILE PRIN DISCOTECI SI N-AU TIMP SA-SI FACA,SI SA CREASCA COPII. USOR SA NE GANDIM LA LOBBY DE ATEI SI HOHOSEXUALI CARE CAUTA SA PUNA MANA PE LUME.
Da, din nefericire. Presiunea atee și homosexuală este mai puternică decât credem noi. Iată o parte dintre efecte!
Cred ca traim vremuri grele.Sigur societatea se schimba;dar crestinii sunt sau devin incomozi ptr cei care pun pret pe lumea aceasta trecatoare, se simt deranjati daca iti exprimi convingerile sau crezul.Sunt ingrijorat ca intr-o societate secularizata ,ce se crede civilizata, care proclama drepturile omului si libertatea de opinie {ca cea occidentala} a ajuns in pragul dementei!CUM E POSIBIL SA TE IEI DE NISTE COPII NEVINOVATI ,SA BAGI GROAZA INTR-O FAMILIE CRESTINA ,CARE ISI VEDE LINISTITA DE VIATA EI ,SA SEMENI PANICA SI SA RANESTI ASTFEL NISTE PARINTI ???
MA rog lui Dumnezeu sa va dea rabdare si curaj si sa va redobanditi Pacea pierduta datorita unor circumstante nefavorabile!!!Fiti increzatori in putera Lui si nu va pierdeti cumpatul!Domnul sa va dea Lumina si putere sa biruiti pana la capat!
Da, trăim vremuri grele. Fie ca Domnul să audă rugăciunile noastre.
sunt semne evidente ca banii castigati printre straini sunt platiti mult prea scump de catre romani.
satanismul deghizat in grija fata de om isi leapada tot mai mult masca sub care s-a dezvoltata pana acum. noi slugarim pe ateii din toata lumea in timp ce parintii nostri se usuca de dor si singuratate in saracia ce le-a mai ramas. fratilor,intoarceti-va acasa, in Romania nu se moare de foame poate prin astfel de triste evenimente Dumnezeu ne cheama inapoi…
Într-adevăr, oriunde am fi Dumnezeu ne poartă de grijă.
As vrea sa fie trimiși sa ia tot la fel si puii de la o ursoaica si după aceia sa mai stam de vorbă.
Ar înțelege atunci sentimentele pline de Tristețe prin care au făcut sa treacă aceasta mamă.
Cam așa ceva.
Ne bucuram si multumim lui Dumnezeu pentru copii ca sunt in viata. Dumnezeu cu siguranta o sa de-a izbanda
El pe ai Lui niciodata nu-I lasa. Sa fie oare familia Bodnariu prima? Nici decum. Daca trebuie din aceasta situatie sa invatam ceva, o vom face dar nu ne vom parasi locul de strajeri si nici slujba data de a striga. Dumnezeu inca are urechea deschisa si aude bine, vede bine si El o sa aiba ultimul cuvant si in aceasta situatie. „Prin aceasta o sa cunoasca cei fara Dumnezeu ca ne iubim fati de credinta” Dumnezeul nostrum nu are mintea unui om si nici inma fara de sentimente. Suntem alaturi de voi familie Botnariu. Ps. 115:15
Da, continuăm să ne încredem în puterea lui Dumnezeu.