Vizitiul și caii lui

V

Cel mai rău lucru este ca intelectul să asculte de senzaţie şi senzaţia să nu asculte de intelect, căci întotdeauna cel mai bun trebuie să conducă, şi cel inferior e dator să asculte şi să fie condus, iar intelectul este superior senzaţiei. Câtă vreme vizitiul îşi stăpâneşte şi-şi conduce caii ţinându-i în frâu, carul va fi dus acolo unde voieşte el, dar dacă animalele îşi vor scutura frâul şi vor pune stăpânire pe car, îl vor târî pe vizitiu după ele, de multe ori, din cauza nestăpânirii şi a pornirilor lor oarbe; se vor prăbuşi în prăpastie, târând tot atelajul, toate ajungând să fie purtate în neorânduială şi să iasă de pe drumul drept. La fel putem spune şi despre o corabie care merge drept, atâta timp cât cârmaciul ţine cârma şi-şi urmează drumul; corabia însă se răstoarnă dacă se porneşte să sufle un vânt potrivnic şi pe mare se înstăpâneşte furtuna. 

Deci atâta vreme cât vizitiul sau cârmaciul sufletului, adică intelectul, va stăpâni asupra întregii fiinţe, precum un domn în cetatea sa, viaţa va urma un curs drept, dar dacă senzaţia iraţională va avea întâietatea, o confuzie cumplită va cuprinde fiinţa, aşa cum se întâmplă atunci când sclavii se ridică împotriva stăpânilor.

(Din Comentariu alegoric al Legilor Sfinte după lucrarea de șase zile, de Filon din Alexandria)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.