Continuare de AICI:
Nădejdea mea Te așteaptă, Doamne.
A Te aștepta pe Tine este singurul conținut și înțeles al zilei mele de mâine și a zilei mele de poimâine.
Iarba așteaptă roua și nu este dezamăgită. Muntele așteaptă tunetul și nu este dezamăgit. Cârtița din pământ își așteaptă hrana și nu este înșelată. Tu împlinești dorințele și așteptările tuturor ființelor.
Eu Te aștept pe Tine și Tu vii să mă întâmpini. Cu aceeași grabă cu care eu mă apropii de Tine și Tu vii către mine.
Ce este mâine, copii ai pământului, în afară de nădejdea voastră?! Dacă voi dezrădăcinați întreaga voastră nădejde, dorința de a vedea zorile zilei de mâine va muri.
Nu cârtiți împotriva Cerului fiindcă nu vă împlinește toate nădejdile voastre. Bombăniți împotriva voastră, fiindcă voi nu știți cum să nădăjduiți. Cerul nu împlinește nădejdi, ci nădejdea. Cea mai sublimă și mai grabnică nădejde Cerul o împlinește pururea. Nu cârtiți împotriva Cerului fiindcă el nu se preocupă de treburile familiei voastre și nici nu se implică în intrigile țesute de unii împotriva altora. Cerul discerne și este milostiv. El discerne tot ceea ce e bun în fiecare lucru și e milostiv față de neputința voastră, doar dacă bunăvoința o însoțește.
Nădejdea mea nu este o bănuială, ci o nădejde sigură că Tu vei veni. Tu ai făgăduit, iar eu port pecetea făgăduinței Tale în sufletul meu. Dacă Tu încă nu ai venit, nu e vina Ta, ci a mea. Tu ești bun și milostiv și nu vrei să mă rușinezi în nedestoinicia mea. De aceea, Tu te apropii încetișor și mereu Îți anunți venirea.
Lipsa nădejdii stă fără de treabă. Dar nădejdea mea curăță și spală încontinuu; aerisește și tămâiază locurile unde ea Te va primi. Și ea se neliniștește zi și noapte ca nu cumva să uite ceva care să fie bineplăcut Ție. Și ea pururea îi cercetează pe îngeri și pe sfinți, pe văzătorii de taine, pentru ca aceștia să-i arate cum să-și facă Cer din peșteră.
Nădejdea mea nu are alți asociați. Am alungat de la mine orice alte nădejdi ca pe niște impostori dovediți. Și acum în locul lor încolțește doar o nădejde, care Te așteaptă pe Tine.
Când Tu vei veni îmi vei aduce cele mai bogate daruri. Cu Tine, o, Biruitorule, va veni biruința mea asupra tuturor plictiselilor și necazurilor. Cu Tine va veni lumina și sănătatea, tăria și înțelepciunea și împlinirea deplină a tuturor așteptărilor omenești de la începutul până la sfârșitul vremii.
Cu adevărat, oamenii cu multe nădejdi, care Te îndepărtează, stau pe munte și așteaptă soarele să răsară de la apus. Dar eu stau cu fața spre răsărit și eu știu cu siguranță că soarele se va naște curând. Fiindcă eu văd că zorile devin trandafirii.
Alții plantează bețe uscate în pământ și nădăjduiesc la verdeață și la roade. Dar pe țarina mea eu am sădit sămânță vie, care rodește fructe și roade bogate.
Nădejdea mea în Tine nu este o poveste, ci o certitudine la fel de sigură ca faptul că soarele trebuie să răsară de la răsărit și că sămânța bună, atunci când e pusă în pământ bun, trebuie să încolțească.
Țarina este a Ta și Tu ești semănătorul și sămânța.
Vino, o, Doamne, nădejdea mea Te așteaptă!
(Nicolae Velimirovici, fragment din Rugăciuni pe malul lacului, trad. Paul Bălan, Ed. Anestis, București, 2006, pp. 69-71)