Upper Atmosphere Research Satellite după numele întreg. Este vorba de un satelit NASA lansat în urmă cu 20 de ani de pe naveta Discovery și care din 2005 a rămas fără combustibil. Misiunea lui a fost de a detecta, măsura și prevedea schimbările climatice, toată acțiunea costând nu mai puțin de 750 de milioane de dolari. La momentul vorbirii, UARS-ul se află destul de departe de noi… la 250 de kilometri. Dar lucrurile nu se opresc aici: se apropie încet, dar sigur.
La sfârșitul acestei luni își va sfârși orbitarea în stare necontrolată (cum se află acum) și se va îndrepta vertiginos spre Pământ. Specialiștii ne liniștesc parțial. Ei spun că, pătrunzând în atmosferă, se va dezintegra în mare măsură. Așa că, în cel mai rău caz, doar anumite părți (mai rezistente) vor atinge scoarța terestră. Pe ce continent? Încă nu s-a comunicat… să zic așa. Dar cine poate cunoaște, nu?! Important este că trăim în iminența acestei… vizite.
Deja îmi imaginez cum făuritorii de apocalipse își vor da mâinile și ne vor mai prezice un (semi)sfârșit al lumii. Sunt aproape convins că, trecând pe la chioșcurile de ziare, voi vedea pe primele pagini ale unor reviste articole științifice despre acest presupus impact. După cât mă țin eu la curent, cam toate știrile emise de NASA devin subiect fierbinte pentru mai multe zone mai mult sau mai puțin avizate.
Și totuși, noi trăim în iminența unui mare eveniment. Este cel mai mare, în ordine cronologică, și este legat de întreaga istorie a mântuirii. Revenirea lui Hristos, parousia, iată un eveniment care în mod clar și ireversibil va pune capăt istoriei noastre, pământene. Întreaga acțiune se va muta într-un alt cadru, într-o altă dimensiune. În fața unei asemenea așteptării, căderea neajutorată a unor bucăți de metal pare o mângâiere…