Abia ce am scăpat (pentru o vreme) de prezicerile pastorului șugubăț, acum un alt sfârșit se anunță. Nu este vorba de un alt mistic, ci de descoperiri științifice. Știu, uneori te întrebi care e diferența. Suprapunerile sunt
NASA avertizează pe site-ul său că în curând vom fi martorii sfârșitului. Americanii (și nu numai) sunt sfătuiți să-și adune provizii și să-și pregătească haine de schimb. Va trebui să reziste zile la rând în fața apocalipsei dezlănțuite. Apoi? Chiar așa… Dacă tot e sfârșitul sfârșitului, ce mai contează câteva zile de rezistență eroică?! Scenariile apocaliptice au o inconsecvență admirabilă, aș zice. Suntem puși în gardă pe de o parte, iar pe de alta ni se spune că evenimentul este mai mare decât noi. Este ca și cum ai transmite următorul comunicat: Pregătiți-vă, dar oricum n-o să vă ajute la nimic.
Și totuși, există un anume tip de pregătire pentru sfârșit. Prezicerile cu pricina (științifice sau mistice) nu fac altceva decât să mențină interesul pentru evenimentul care va pune capăt istoriei umane. În ele însele prezicerile sunt hilare și dubioase, prin ricoșeu însă întrețin o anumită stare de așteptare. Potrivit Scripturii, Hristos revine să Își ia Biserica. Parousia trebuie însă nu doar acceptată, ea trebuie așteptată cu ardoare. Biserica lui Hristos tânjește după acea zi, o visează și o propovăduiește. Va fi ziua plecării, nu ziua în care ne vom retrage prin subsoluri pentru a ne drămui conservele.
Strigătul apăsat al Bisericii este: Vino, Doamne Isuse! Scenarii am mai auzit și vom mai auzi, întrebarea este cât de pregătiți suntem noi?! Pentru micile noastre călătorii suntem așa de meticuloși, dar pentru Marea Călătorie? Să ne ajute Dumnezeu să fim gata. Oricând, oriunde, dar nu… oricum.