Viața, timpul și istoria

V

În Hristos, întreaga viață, timpul, istoria, cosmosul însuși au devenit așteptare, pregătire, speranță, înălțare. Hristos a venit; Împărăția însă trebuie să sosească! În „această lume” noi putem doar anticipa slava și bucuria Împărăției, dar, ca Biserică, părăsim această lume, în duh, și ne întâlnim la masa lui Hristos, unde, în taina inimii noastre, contemplăm splendoarea Sa și lumina Sa necreată. Această anticipare ne este dată ca să putem dori și iubi și mai mult Împărăția, pentru o mai desăvârșită comuniune cu Dumnezeu în „ziua cea neînserată” ce va să vină. Și, de fiecare dată, în anticipare, gustând „pacea și bucuria Împărăției”, ne întoarcem în această lume și ne regăsim pe lunga, știuta și dificila cale. De la sărbătoare ne întoarcem la post – pregătire și așteptare. Așteptăm seara acestei lumi, care ne va face părtași la „bucuria strălucirii sfintei slave a lui Dumnezeu”, părtași la începutul care nu va mai avea sfârșit.

(Din Postul Mare. Pași spre Înviere, de Alexander Schmemann, publicată inițial în 1987, ed. rom. 2013, pp.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.