ÃŽntoarcerea spre tine însuÈ›i nu este o poveste ce-o auzi la alÈ›ii sau vreo găselniță filosofică. Nici vorbă! IntrospecÈ›ia curentă este un mod de viață, mai ales pe măsură ce orizontul cultural se lărgeÈ™te. Luând act de propria-È›i existență, confruntat cu evenimentele inerente È™i dialogând cu semenii, descoperi că nu eÈ™ti singur pe lume. Mai mult, simÈ›i tot mai acut presiunea unui răspuns, unei raportări adecvate. Pe acest fond se naÈ™te întrebarea: Cine sunt eu? – iar această întrebare dă È™i titlul cărÈ›ii lui Richard David Precht (Litera, BucureÈ™ti, 2012).
După cum ne lămurește subtitlul, este vorba de O călătorie prin mintea ta, acolo unde se dă întreaga bătălie. Spre deosebire de animale, omul este conștient de propria-i existență. Faptul acesta e și bine și rău în același timp. Pe de o parte, el se poate bucura de statutul superior în interiorul Creației; pe de alta, are suficiente motive să se întristeze văzându-și limitele. Situat între Creator și creaturile inferioare, el este într-o continuă dispută cu sine însuși, într-o continuă căutare a sensului. Cam aceasta este premiza de la care pornește și eruditul autor german. El reușește o vulgarizare ilustră a marilor concepte, o prezentare succintă și atrăgătoare a marilor gânditori.
Două sunt – în opinia mea – punctele de forță ale volumului. Primul: caracterul cuprinzător al subiectelor alese. ÃŽntreg materialul se structurează pe trei întrebări ajutătoare: Ce pot să È™tiu? Ce trebuie să fac? Ce pot să sper? ÃŽntreaga semantică a vieÈ›ii este inclusă în această întreită interogaÈ›ie. După cum se observă, prima are legătură cu felul în care eu mă privesc pe mine, a doua cu angajamentul meu volitiv, a treia cu atitudinea față de viitor. De aici o serie întreagă de stări (anxietate, euforie, certitudine etc.), acÈ›iuni (rebeliune, pragmatism, devotament etc.) È™i, în fine, aÈ™teptări (viaÈ›a de apoi, sfârÈ™itul lumii etc.).
Al doilea punct de forță este bogăția mărturiilor. Fără a se formaliza, autorul introduce în cele 350 de pagini zeci de personalități care – de-a lungul ultimelor secole – au avut ceva de spus omenirii. Cu o concizie greu de egalat, el reuÈ™eÈ™te È™i microbiografii, dar prinde È™i filonul ideatic al personajului. Schopenhauer, Nietzsche, Mach, Bentham, Singer È™i mulÈ›i alÈ›ii sunt chemaÈ›i să depună mărturia propriilor idei. Precht nu abuzează de bunăvoinÈ›a cititorului. Nu oferă mai multă informaÈ›ie decât are nevoie tema È™i È›ine mereu cont de caracterul pestriÈ› al celor ce-i vor devora cartea. Nu este, prin urmare, întâmplător masivul succes ce l-a avut (È™i continuă să-l aibă).
O concluzie ar putea fi următoarea: Cartea nu aduce noutăți absolute, ci reașează întrebările potrivite înaintea răspunsurilor. Citind-o îți dai seama că a fost scrisă (și) pentru tine. Indiferent din ce direcție te apropii de ea, o vei găsi cu adevărat savuroasă. Nu ești dădăcit deloc, ba dimpotrivă ești stimulat să cauți mai departe. Precht are meritul de a ridica aceleași probleme, dar într-o manieră bine articulată și temeinic argumentată. Pe scurt: o delectare!