
Nu te lua după ce văd ochii. Căci ochii văd cele de deasupra, nu cele din adânc; văd veșmântul, nu miezul; văd actorul, nu omul; văd omul, nu pe Dumnezeu. Mintea binecuvântă vede ceea ce ochiul nu poate vedea; vede adâncurile de sub suprafață, vede miezul de sub veșmânt, vede omul de dincolo de actor, și pe Dumnezeu dincolo de om. Cele ce nu se văd sânt pentru cei maturi; cele ce se văd sânt pentru copii. Toate profunzimile și înălțimile ființei sânt nevăzute; tot miezul, toată esența și tot rostul tuturor lucrurilor este nevăzut-nevăzut pentru ochiul simțitor, dar văzut pentru ochiul lăuntric, pentru vederea dumnezeiască din lăuntrul nostru, iar aceasta este mintea. Într-un cuvânt, ochiul trupesc vede semnele sau chipurile, iar mintea vede duhul și rostul…
Și Europa de odinioară începuse cu duhul, iar acum în trup se săvârșește, adică în vedere trupească, în judecată trupească, în dorințe trupești și în câștiguri trupești. Ca și cum ar fi fost înșelată! Întreaga ei viață din vremurile noastre este cuprinsă între două dimensiuni: lungime și lățime. Ea știe numai de spațiu, adică de lungime și lățime. Nu știe nici de adâncime, nici de înălțime. Din această pricină, se luptă pentru pământ, spațiu, extindere. Pentru spațiu, numai pentru spațiu! De aici, război după război, și grozăvie după grozăvie. Căci Dumnezeu nu l-a zidit pe om să fie doar o vietate în spațiu, ci ca să pătrundă cu mintea în adâncimea tainelor și să se ridice cu inima la înălțimile dumnezeiești. Războiul pentru pământ este un război împotriva adevărului. Iar războiul împotriva adevărului este un război împotriva firii dumnezeiești și omenești.
(Din volumul Prin fereastra teminței, de Nicolae Velimirovici)