Vectorul religios al demografiei

V

Mădălina Șchiopu ne prilejuiește în numărul curent al Dilemei vechi o întâlnire cu unul dintre cei mai prolifici sociologi europeni: Eric Kaufmann. Lector în științe politice și sociologie la Universitatea din Londra, Kaufmann a atras atenția specialiștilor încă din 2006 când, într-un articol, afirma că dacă natalitatea va scădea constant ne vom trezi dominați de grupări religioase minoritare. Demografic vorbind, adepții religiilor majoritare sunt în pericol. Aceste idei sunt argumentate cu un lux de explicații în recenta lucrare a lui Kaufmann Shall the Religious Inherit the Earth? (Londra, Profile Books, martie 2010).

Autorul pleacă de la o constatare simplă. Din toate religiile lumii, doar practicanții (trăitorii) sunt dispuși să procreeze peste medie. Concret, musulmanii practicanți, evreii credincioși, catolicii trăitori, protestanții și neoprotestanții serioși cu crezul lor, doar aceștia sunt atenți la detaliul natalității. Ceilalți (adică majoritatea) se mulțumesc doar să deplângă situația în care ne găsim  sub aspect demografic, dar fără a acționa în consecință.

Vârful de lance este aici, cum era de așteptat, natalitatea musulmană. Islamul se extinde în primul rând pe filieră biologică. A avea așa de mulți copiii într-o lume care nu mai încurajează demult acest mode de viață este ceva. Pătrunderea lor în viața socială și chiar căsătoriile mixte sunt legate direct de acest aspect. Dacă lucrurile vor continua în felul acesta să  nu ne mirăm că, demografic, în curand vor înclina balanța invers.

Analiza cercetătorului din Anglia a fost apreciată de unii și contrazisă de alții. Însăși polemica ce s-a iscat în jurul subiectului face bine. O dezbatere vie pe tema aceasta cred că nu poate fi decât benefică. Ne ajută să citim mai  bine în cartea vremurilor ce le trăim. În vreme ce tot mai mulți europeni își plimbă cățelul de companie prin parc, băncile sunt pline de familii de o altă credință (sau creștini, dar rigoriști).

O versiune românească a volumului mai sus amintit ar fi binevenită. Poate una dintre editurile noastre se vor gândi să investească într-un asemenea proiect.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.