
Există, de la o generație la alta, o teamă față de Vechiul Testament. În afara câtorva narațiuni pitorești și emoționante, dar și a câtorva proverbe și reflecții, această parte a Bibliei (touși, consistentă) rămâne o taină pentru mulți. Mai nou există chiar o aversiune elaborată, unii „teologi” încercând să ne convingă că noi, creștinii, suntem exclusiv „ai Noului Testament”. Să fie oare așa? Ar trebui să te temem atât de mult încât să-l ocolim? Sau ar trebui să-l ignorăm din principiu numai pentru că aparține evreilor și nu-L descrie pe Isus precum o face Noul Testament? Ei bine, nu!
O bună călăuză este și volumul semnat de teologul italian Luca Mazzinghi. Este vorba de Istoria Israelului de la origini până în perioada romană, trad. Cristian Clopoțel, Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2012. În doar 200 de pagini, autorul reușește să ne povestească esențialul: de la patriarhi, la vremurile Noului Testament. Aflăm astfel despre promisiunile făcute patriarhilor, despre robia egipteană, dar și despre izbăvirea din ea (exodul), însă și despre drumul sinuos prin pustie. Se continuă cu Iosua și perioada monarhică și cele două exiluri (Asirian și Babilonian). Perioada persană (cu personaje precum Neemia și Ezra) este dezvoltată într-un mod aparte și – mai imoportant – ni se face o analiză consistentă și a perioadei elenistice. Această parte, nereflectându-se în cărțile canonice ale Vechiului Testament (mă refer la traduceri care urmează Textul Masoretic), este destul de străină cititorilor. Episodul cu revolta Macabeilor și, implicit, adversitatea lui Antioh al IV-lea este definitoriu pentru înțelegerea secolelor care premerg întruparea lui Hristos. Ultimul capitol descrie dominația Romei, mergând până la a doua răscoală iudaică, cea din 132-135 d.Hr.
Avem, așadar, o istorisire amplă și care depășește cadrul cărților canonice, Acest lucru nu trebuie să-l vedem ca un scăzământ, ci mai degrabă ca un merit al cărții. Pentru a înțelege Biblia avem nevoie de multe informații suplimentare, dar și de o bună încadrare. Istoria laică, adică întregul context socio-cultural, e o necesitate pe care n-o putem ocoli. Trebuie să ne însoțim cu asemenea manuale, veritabile unelte, care ne facilitează accesul la lumea biblică și ne-o deslușesc. Există detalii fără de care alunecăm, ireversibil, pe lângă sensul ultim al textelor. Revelația lui Dumnezeu s-a inserat în istoria lumii tocmai prin autorii cărților sfinte. A le cunoaște cât mai bine epoca și obiceiurile este un demers hermeneutic obligatoriu. Lucrarea de față ne dă, și ea, o mână de ajutor!