Prea adesea, în istoria creștinismului, Vechiul Testament a fost considerat greoi și inadecvat. Greoi datorită distanței uriașe de timp ce ne desparte de vremurile lui, dar și din cauză că noi, majoritatea, suntem neevrei. Inadecvat datorită faptului că ne-am familiarizat mult mai ușor cu Noul Testament, care-L descrie în mod deplin pe Hristos și lucrarea Lui de mântuire. În felul acesta, Vechiul Testament pare o „introducere” prea lungă și prea complicată pentru a ajunge, de fapt, la împlinirea lui definitivă în Hristos. Mai mult sau mai puțin conștient, resimțim un mic frison când e vorba să aplicăm texte vechitestamentale. Așa moderni cum suntem, mereu grăbiți și adesea superficiali, găsim tot mai greu cheia potrivită. Uneori alegorizăm pasajele în mod exagerat, alteori le luăm atât de literal încât nu mai reușim nicio adaptare la situația prezentă.
Contrar acestor tendințe, lucrarea de față are grijă să ne readucă cu picioarele pe pământ. Suntem invitați la o apreciere corectă a canonului biblic: adică Vechiul și Noul Testament deopotrivă. Intitulată Comentariul lui Warren Wiersbe pe Vechiul Testament (Societatea Biblică din România, Oradea, 2014), cartea este o călăuză indispensabilă în studiul Scripturii. Scrisă de un autor evanghelic învederat, cu o profundă cultură teologică dar și foarte îndrăgit de publicul larg, ea răspunde unei reale nevoi. Creștinul simplu, fără pregătire teologică, va găsi în ea introduceri și lămuriri extraordinare, dar nici teologul versat nu se va plictisi citind-o. Perspectiva pe care autorul o aruncă asupra textului vechitestamental este proaspătă, riguroasă și atrăgătoare. El nu-și propune neapărat să ne învețe ceva, cât mai degrabă să ne arate cât de fascinant textul Scripturii.
Warren Wiersbe consideră că întregul Vechi Testament este alcătuit din patru părți, unde fiecare o completează pe cealaltă. Întâi se pune temelia pentru tot restul consemnării biblice (Geneza-Deuteronom). Apoi avem demonstrația, unde Îl vedem pe Dumnezeu la lucru în viața oamenilor și a poporului (Iosua-Estera). Următoarea secțiune descrie dorința, adică tânjirea poporului după Dumnezeu și după experiențe personale cu El (Iov-Cântarea Cântărilor). În fine, ultima secțiune este marcată de așteptare, adică profeții despre venirea lui Hristos și despre Împărăția lui Dumnezeu (Isaia-Maleahi). Aproape 1000 de pagini de Scriptură sunt așezate, hermeneutic și practic, sub aceste patru cuvinte-cheie. Și iată cum, dintr-o dată, ni se oferă o imagine de ansamblu extrem de importantă pentru a înțelege detaliile.
Capitolele volumului sunt date de ordinea cărților în Biblie. După ce ni se propune o schiță generală, suntem puși în temă cu privire la autor, dată, context și subiectele principale. Abia apoi ni se oferă analiza propriu-zisă a textului. Și cum o analiză verset cu verset nu ar fi fost posibilă, autorul se rezumă la o sinteză bine articulată și atrăgătoare. În felul acesta, cu Scriptura alături, putem parcurge ideile esențiale și le putem înțelege în bună măsură. Porțiuni obscure la o simplă lectură capătă, sub îndrumarea acestor pagini, o altă semnificație și pătrundere. Conexiuni la care nu ne-am fi gândit de unii singuri, ne sunt oferite aici cu o generozitate extraordinară. Noi orizonturi ni se deschid prin tot felul de paralele și explicații, unele mai interesante decât altele.
Studiul de față are mai multe puncte forte, dintre care aș menționa câteva. În primul rând, de observat lejeritatea stilului. Autorul nu se complică prea mult cu termeni tehnici, tocmai pentru a ajunge la cititorul de rând. Aproape că-ți povestește întregul Vechi Testament într-un limbaj comun, fără să te simți intimidat de rigori științifice excesive. În al doilea rând, să apreciem concizia ideilor. Fiecare paragraf al textului biblic are parte de o denumire corectă și sugestivă. Apoi, între ideile principale și explicații există o coerență extraordinară, ceea ce oferă cititorului o stare de confort și înțelegere. În al treilea rând, să menționăm interpretarea cristocentrică a Vechiului Testament. În analiza lui Wiersbe, prima parte a Scripturii o anunță în chip tainic și profund pe a doua. Cu alte cuvinte, Hristos este atât de prezent în Vechiul Testament, pentru că totul țintește spre El, Îl sugerează și ni-L descrie. În fine, să amintim caracterul aplicativ al cărții. În ultimă instanță, cu toată pasiunea noastră pentru exegeză, relația personal cu Domnul e cel mai important lucru. Lucrarea de față tocmai acest lucru și-l propune: să ducă mai aproape de El, să ne facă să-L iubim mai mult.
Să apreciem strădania autorului de-a ne asista în interacțiunea noastră cu textul biblic. Fiecare informație este necesară, capabilă să ne încânte și să ne provoace. Dar, dincolo de toate acestea, să facem din lectura acestei cărți o nouă ocazie de-a îndrăgi mai mult Scriptura. Să învățăm mai bine respectul pentru revelația lui Dumnezeu, dar și gentilețea pe care s-o răspândim în jur. Personajele și evenimentele vechitestamentale sunt parte dintr-o istorie care ne privește în mod personal.