Apostolul Ioan – mult mai subtil decât ceilalți – ne arată în epistole cum vechiul nu înseamnă perimat și nici noul nu înseamnă perfect. O simplă lectură s-ar putea să treacă peste acest detaliu. Totuși, fundamental pentru Ioan este ceea ce dra de la început (1Ioan 1.1; 2.13,14; 3.11). Primordialitatea revelației prin Hristos este văzută ca o ancoră puternică ce dă stabilitate convingerilor noastre. „De fapt, de la început devine un refren pe măsură ce Ioan își îndeamnă cititorii să își aducă aminte de ceea ce au învățat mai întâi și să evalueze orice altceva după acest criteriu” – spunea G. M. Burge.
De asemenea, în pasaje precum 1Ioan 2.7,24; 2Ioan 5, ni se arată că nici poruncile nu sunt noi. În esența lor agapică, ele ne-au fost date de Hristos, iar conținutul lor este – în consecință – imuabil. În raport cu revelația lui Hristos și cea a Vechiului Testament, creștinul nu mai are nimic de adăugat. Ispita de a inventa mereu noi interpretări, porunci sau tipare nu vine de sus, ba dimpotrivă. Șansa oricărui credincios este dată de fidelitatea cu care acesta rămâne lângă datum-ul revelației de la început.
Conceptul de tradiție este, la Ioan, așezat pe podiumul adecvat. De atunci am asistat la multe derapaje, însă în termenii ioanini lucrurile erau atât de clare. Întruparea împreună cu tot ce ne-a lăsat Hristos reprezintă tezaurul fundamental, adevărata tradiție pe care trebuie s-o perpetuăm. Noutatea este riscantă, chiar eretică. Teologia rămânerii se aplică aici mai bine decât oriunde. Întreaga pledoarie ioanină are un substrat dogmatic. Ortodoxia doctrinei se reazămă în mod decisiv pe fidelitatea față de cuvintele lui Hristos.
Așadar. Noul își permite doar luxul repetării. Acesta este cadrul încare el se poate manifesta. Variantă radicală și neatrăgătoare pentru postmoderni, ea este singura promovată la nivel apostolic. Dacă Ioan se limitează la a relua explicativ aceeași revelație, la fel ar trebui s-o facem și noi. Dinamic și variat, fără clișee și redundanțe ieftine, să proclamăm adevărul lui Dumnezeu cu multă convingere. E tot ce putem să facem mai bun. E ceea ce funcționează și zidește!