
Cunoașterea dătătoare de mântuire… vine dintr-o succesiune de mărturii din Vechiul și din Noul Testament, începând cu cele ale patriarhilor, legiuitorilor și conducătorilor de oști, continuând apoi cu cele ale judecătorilor și regilor, și evoluând spre vremea profeților, evangheliștilor și apostolilor. Cuvintele lor, conținute în Sfintele Scripturi inspirate, nu sunt de pe pământ, ci din cer. Studierea lor de-a lungul vieții și continua meditație asupra dumnezeieștile Scripturi constituie calea către sănătatea spirituală. Nu este îngăduit, așadar, nimănui să refuze să creadă ceea ce spune Scriptura. Trebuie mai degrabă să dăm atenție cuvântului ei, căci dacă Cel care a vorbit este Dumnezeu și dacă El este necircumscris în esența Sa, atunci, evident, și Cuvântul spus de El este necircumscris. Temelia credinței este autoritatea apostolilor, arhitecții și vestitorii adevărului. Astfel, apostolul Pavel este slujitorul tainelor supraomenești conducătorul și călăuza universală, veritabil arhiereu. Nu numai inspirația, dar și claritatea certifică Scriptura ca autoritate supremă a doctrinei creștine.
(Jaroslav Pelikan, Tradiția creștină. O istorie a dezvoltării doctrinei, vol. 2, University of Chicago, 1971, în rom. trad. și note pr. Prof. Nicolai Buga, Polirom, Iași, 2005, p. 46)