
Multe să-ți fie legăturile cu oamenii, dar, ca sfetnici, unul dintr-o mie. Dacă vrei să-ți faci un prieten, pune-l mai întâi la încercare și nu te grăbi să i te destăinui; căci îți e prieten atât cât îi este lui bine, dar la vreme de-ncercare nu-ți va rămâne alături: prieten care-ți devine dușman și care dă pe față o ceartă spre rușinea ta.
(…)
Un prieten credincios e un sprijin puternic: cine l-a găsit, a găsit o comoară. Un prieten credincios e piatră nestemată: nimeni nu va ști să-i cumpănească prețul. Un prieten credincios e un balsam de viață: cei ce se tem de Domnul, aceia-l vor afla. Cel ce se teme de Domnul își veghează prietenia: cum e el, așa-i va fi și prietenul.
(…)
Pe prietenul vechi nu-l părăsi, fiindcă cel nou nu-i va fi asemenea. Vin nou, prieten nou… lasă-l să se învechească, și-l vei bea cu plăcere.
(…)
Cel ce dezvăluie taine nimicește încrederea și nu-și mai află un prieten pentru sufletul său.
Îndrăgește-ți prietenul și fii-i credincios, dar dacă-i dezvălui tainele, nu alerga după el; căci așa cum cineva nimicește un om omorându-l, și tu ai ucis prietenia aproapelui tău; dacă-ți deschizi mâna și pasărea zboară, așa ți-ai pierdut prietenul și nu-l vei mai prinde; nu mai umblă după el, că-i foarte departe: a fugit ca o căprioară scăpată din laț.
Dacă ai o rană, ea poate fi legată; dacă cineva te-a înjurat, poate veni o împăcare; dar pentru cel ce a dezvăluit o taină nu mai e nicio nădejde.
(Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah, în traducerea lui Bartolomeu Anania)