Știu. În școală învățam Luceafărul de teama catalogului sau mai știu eu din ce motive minore. Acum însă, pe măsură ce anii trec, Eminescu pare tot mai aproape de mintea noastră. Vă propun poemul în lectura lui George Vraca, probabil o variantă mai puțin populară. O așez, personal, lângă cea a lui Mircea Albulescu. Delectare plăcută!
Vă e dor de Eminescu?
V
sigur ca imi era dor..mai ales de ¨Luceafarul¨…ce-ti pasa tie chip de lut daca oi fi eu sau altul..superb..o interpretare extraordinara…multumim pentru postare….:)
Cu drag și… să vă fie de bine (ca să zic așa).
„Religia – o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?
Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi…
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea –
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.
„
Mulțumesc mult. Frumoasă completarea ta.
Draga Ghita, ar fi fost minunat daca bietul Eminescu ar fi avut sansa de a trai ceva mai mult. Am convingerea ca maturitatea ar fi adus mult peste zbaterea tineretii. Dar asta se intampla cand aduci la lumina minciunile impachetate in hartie frumoasa. Suna cunoscut?
Există multe supoziții legate de ipotetica longevitate a lui Eminescu. Ideea cu minciunile impachetate nu cred ca i se potrivește. Sau nu la el faceai referire? Luminează-mă.
Ma referam la presupusul sau protector, Maiorescu, cel demascat a fi agent filo-german, si cel care i-a rezolvat asasinarea in spitalul de nebuni. Doar de dragul de a trai o legenda si de a ucide un adevar urat mirositor.
Da, iată o relație interesantă. Într-adevăr s-a discutat mult pro și contra pe relația Maiorescu-Eminescu. Poate că, în definiv, a fost și și pentru poet.
Draga Ghita, nu stiu cat de interesat ai fost de ziaristica lui Eminescu. Este chiar socanta in raport cu poetul romantic. Pare a unui om dornic sa scoata adevarul la iveala cu orice mijloace, pana la violenta. Nu se multumea cu jumatati de argument, cu povestiri caldute si cu acceptarea fara baza ale unor minciuni convenabile. Nu stiu tie cum ti se pare, dar la fel ca si in cazul fosilei comentate anterior, eu vad 2 mari pericole: exagerarea interpretarii si inventarea de explicatii convenabile unor paleontologi „doctrinari”, si refuzul investigatiei, pe motiv de interpretare a sensului unui text cu continut normativ, in cazul de fata Biblia. Ambele extreme au tendinta de a scoate la inaintare discursuri convenabile unui anumit tip de gandire, deja prea confortabila cu o doctrina. Se adreseaza unor oameni dornici doar sa li se confirme un confort. Vezi doar modul trist in care Bebe Ceausu intelege sa interpreteze pozitia celor de la CERN. Pare incapabil sa inteleaga ca acei oameni nu au o pozitie doctrinara. Daca erau in asa ceva, nu aveau nici o motivatie sa insiste atat de tare cu experimentarea.
Acum nu prea mai sunt. Cândva eram. Am făcut chiar un referat pe subiect, după ce am citit cu enorma plăcere cele patru volume din colecția clasica (dedicate exclusiv ziaristicii eminesciene). De fapt încă am acele volume… poate mă reapuc. Într-adevăr Eminescu ziaristul e diferit de Eminescu poetul.