Cincizecimea împarte lumea în două. Ca orice eveniment major, Cincizecimea produce o schimbare radicală. Ierusalimul gemea de oameni. Adunați din toate colțurile lumii, cu diferite interese (de la cele religioase până la cele mai prozaice), iată-i în mijlocul marelui eveniment. Atrași de sunetul puternic, oamenii se adună ca electrizați. Deși era sărbătoarea Rusaliilor, se prefigura un alt eveniment care nu mai ținea de logica sărbătorii. Apoi, apropiindu-se de grupul credincioșilor, văd niște limbi ca de foc așezându-se peste aceștia și-i aud vorbind în limbile lor. Un adevărat miracol!
Abia în fața minunii oamenii se împart în două. Ucenicii Domnului, cei care au așteptat cu speranță revărsarea Duhului, au fost umpluți. După cum spuneam, ceva inedit s-a întâmplat cu ei. Au devenit pe neașteptate adevărate unelete ale revelației divine. Dumnezeu a ales gurile lor pentru a-Și proclama lucrurile Sale minunate. Vorbeau, dar nu de la ei. Asemenea unui vas plin ochi, inimile lor exaltau de bucuria mântuirii. Erau gata pentru orice, inclusiv pentru martiraj.
Alții, cei de pe margine, erau doar uimiți. Priveau descumpăniți și nu înțelegeau. Așa cum se întâmplă îndeobște, fiecare avea explicația lui. Spectatori ai marelui eveniment, evreii și neamurile adunate încercau să interpreteze. Unii se întrebau cine sunt vorbitorii în alte limbi, alții – mai îndrăzneți – treceau la acuzații: sunt plini de must. Deși împotriva celei mai elementare logici, acuzația beției era cea mai bine articulată. Apostolii trebuiau să se obișnuiască. Din acea zi încolo tot mai mulți oameni se vor entuziasma în fața lor, pentru ca în următorul minut să-i blameze.
Cred că și azi, de Rusalii, lumea se împarte în două. O parte a ei – mereu minoritară – acceptă plinătatea Duhului în viața lor. O altă parte – majoritară – trăiesc în marginea marelui eveniment uimindu-se. Să ne ajute Dumnezeu să facem parte din prima categorie. A-L căuta pe El înseamnă a accepta puterea de sus. A accepta puterea de sus înseamnă a te echipa de misiune. A face misiune înseamnă a fi în voia lui Dumnezeu.
Rusalii fericite!
frumos bogul.am sa-l vizitez mai des, vad ca ai lucruri foarte interesante.Mult succes in tot ceea ce faci
Multumesc pentru aprecieri.
Mă bucur să știu că vei reveni. Iti doresc binecuvantarea Domnului.
Rusalii,Dumnezeu se coboara din nou la noi! Bucuriei umplerii cu Duh alatur si bucuria regasirii tale pe acest blog.
Am citit deja multe postari,mai continuam miine.Apropo,vom fi cu toata biserica la Burgdorf la picnic (si nu numai),te asteptam printre noi! Bun blog,de altfel asteptam sa te citesc de undeva..
Sorin, mi-ai făcut o mare bucurie!
Iată cum ne reîntâlnim sub semnul Rusaliilor, ca să zic așa…
Cândva, undeva, cumva… voi fi și eu pe la picnic alături de voi.
Salutari tuturor!