
Fratele cel mare din această parabolă ilustrează calea conformării morale. Fariseii din vremea lui Isus credeau că, întrucât erau poporul ales al lui Dumnezeu, tot ce aveau de făcut era să-și mențină poziția în binecuvântarea Lui și să primească mântuirea finală printr-o ascultare strictă de preceptele Bibliei. Există numeroase versiuni ale acestei paradigme, dar toate cred în punerea voinței lui Dumnezeu și a standardelor comunității mai presus de împlinirea individuală. Potrivit acestei concepții, obținem fericirea și o lume mai bună doar prin atingerea rigorii morale. Cu toții cădem din când în când, desigur, dar după aceea vom fi judecați după adâncimea și intensitatea regretului nostru. În mentalitatea aceasta, chiar și în căderile noastre trebuie să corespundem așteptărilor.
Fiul cel tânăr din pildă reprezintă calea descoperirii de sine. În culturile patriarhale antice, au fost unii care au mers pe drumul acesta, dar astăzi sunt mult mai mulți. Paradigma aceasta susține că oamenii trebuie să fie liberi să-și urmărească țelurile și să se realizeze pe sine, fără să țină seama de obiceiuri și convenții. În această concepție, lumea ar fi mult mai bună decât tradiția, prejudecățile, ierarhiile și alte bariere ce stau în calea libertății personale ar fi slăbite sau înlăturate…
Societatea noastră occidentală este profund divizată între aceste două căi, de aceea ne-ar fi greu să ne imaginăm un altfel mod de a trăi. Dacă critici sau te distanțezi de vreuna dintre căi, toți vor crede că ai ales s-o urmezi pe cealaltă, fiindcă fiecare dintre aceste abordări tinde să dividă întreaga lume în aceste două grupuri de bază. Conformiștii morali spun: „Oamenii imorali – oamenii care fac ce vor ei – sunt problema acestei lumi, și oamenii morali sunt soluția.” Susținătorii descoperirii de sine spun: „Bigoții – oamenii care spun Noi deținem adevărul – sunt problema acestei lumi, și progresiștii sunt soluția.” Fiecare parte spune: „Calea noastră va îndrepta lumea, și dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră.”
(Din Dumnezeul risipitor, de Timothy Keller, Kerigma, Oradea, 2016, pp. 47-49)