E (din nou) 8 martie! Puțini își mai aduc aminte cum, pe timpuri, sărbătoarea avea farmecul ei. Și mai puțini știu că – după ultimele concluzii – înainte de a fi Ziua Mamei a fost Ziua Femeii. Și nu a oricărei femei, ci a femeii din clasa muncitoare. Ea trebuia adusă, cu orice preț, la același nivel cu bărbatul. Se pare că Lenin a avut ideea, pentru a arăta cum femeia sovietică e fără complexe. În Occident a ajuns ca un produs de import, iar abia în ultimul pătrar al secolului XX a devenit – prin decizia ONU – sărbătoarea de azi.
Un parcurs sinuos dar care, în final, a ajuns unde trebuie. Universalitatea aceste sărbători face ca întreaga lume civilizată să vibreze înaintea statutului și meritelor feminine. Într-o continuă emancipare, aceasta este chemată să se așeze în primele rânduri, să savureze întreg filmul istoriei și chiar să-l determine. E de prisos să ne întrebăm la ceas de sărbătoare dacă avea rost sau nu întreg efortul. Am face mai bine dacă am lua lucrurile așa cum sunt și ne-am uita în jur. Fără îndoială, fiecare dintre noi, avem în proximitatea noastră sentimentală mame, soții sau fiice. În cercul mai larg al conviețuirii, cunoaștem o sumedenie de reprezentante ale sexului frumos care merită speciale complimente.
Să fim creativi în a face cadouri, dar și în a face urări. În general noi bărbații avem probleme cu exprimarea iubirii. Acum să le învingem. Să ne afirmăm prețuirea în cel mai complet mod cu putință. Să ne recunoaștem dependența și să ne convingem mamele, soțiile și fiicele că nu putem fără ele. Sunt zidul nostru afectiv fără de care am fi mult prea descoperiți. În fața lor ne putem face vulnerabili pentru că ele ne iubesc nu pentru ceea ce facem, ci pentru ceea ce suntem. Și asta înseamnă mult, înseamnă chiar totul. Dacă aceste sărbători au un rol cu adevărat, acela este legat de încălzirea relațiilor cu cei dragi. Într-o lume a singurătății și a disperării, a ne fi aproape în cel mai cald mod cu putință înseamnă enorm. Să nu uităm asta! LA MULȚI ANI!