La începutul aceste luni (2 octombrie), scriitorul Paul Goma a împlinit 75 de ani. Frumoasă vârstă. În ciuda multor adversități mioritice, Goma rămâne în fruntea listei disidenților români din perioada comunistă. Pe vremea când alți corifei de azi ai culturii se ploconeau în fața tiranului, acest om dădea dovadă de o verticalitate pilduitoare.
Puține publicații culturale de la noi au surprins evenimentul. Blogul lui Claudiu Târziu ar fi un exemplu fericit. Jurnalistul ne aduce aminte că Basarabia este mult mai atentă cu Goma decât suntem noi (doar s-a năascut pe meleaguri basarabene). Frații noștri de dincolo de Prut îl supranumesc un Soljenițîn român, titlu de onoare pentru disidentul român. O inimoasă cercetătoare, Flori Bălănescu, a publicat chiar un volum omagial: Paul Goma 75. Dosarul unei iubiri tîrzii. Alături de alte câteva interviuri acordate cu generozitate, doamna Bălănescu merită aprecieri. A afirmat întodeauna că acest scriitor este un monument de rezistență și candoare, prin urmare va rămâne lângă el.
Se vede treaba că (și acum) Paul Goma incomodează. Este probabil prea necruțător cu potentații vremii dar și cu diletanții de serviciu. Cele două acuzații de fond – antisemitism și negaționism – sunt expuse în multe ipostaze. Se uită adesea că avem de-a face cu un scriitor iar în aceast zonă jocul de nuanțe este mult mai variat. Goma nu face totuși matematică și nici nu are o viziune reducționistă asupra civilizației.
Faptul că mediile de informare din țara noastră au tăcut spune mult. Desigur că unele cotidiene au facut exceptie, cum și unele bloguri. Dar dincolo de acestea… pauză. Oare de unde această amnezie dubioasă? Să fie oare Goma chiar așa de incomod? Știe prea multe despre unii corifei ai culturii contemporane? Tot ce-i posibil…
Și totuși atitudinea generală este vinovată. Nu sunt atât de naiv să cred că acest scriitor este ușă de biserică, dar nici nu pot admite că nu merită un La Mulți Ani… Oare izolându-l mediatic rezolvăm ceva? Cred ca nu. Mai degrabă ne împovărăm și alimentăm o atitudine dubioasă. Dacă anticomunismul la noi a fost așa de fragil, se vede treaba că și prețuirea disidenților este dificilă.
O urare de bine nu este niciodată de prisos. Să ne trăiești domnule Goma!
In sfarsit,te-am gasit.Mi-a placut cum ai scris dspre disidentul Goma.Cred ca este greu sa intelegem framintarile unui anticomunist care vrea sa-si expuna parerile,cu consecinte inevitabile si instinctul de conservare,care-l indeamna la prudenta.Vreau sa cunosc parerea ta cu privire la cartea care a starnit un val care se poate ridica la nivelul unui tunami,Rascumpararea Memoriei si depre pastorii care,unii „si-au facut datoria”altii au facut-o cu mult „zel”,iar „altii”(nu stiu daca sa-i numesc pastori si bine ca nu stiu) din proprie initiativa.Dar cei care au suferit in urma pastoratiei lor,trbuie sa ridice glasurile,acum,sau sa taca cum au tacut pana acum? Cu multa pretuire,Doru. P.S. Eu spun datornicilor mei: VESNIC INDATORAT
Goma: un basarabean adevarat! La Chisinau este foarte apreciat. Am citit cateva carti scrise de el. Multi puternici ai zilelor de astazi au de ce sa taca. Te salut.
Interesanta intrebare a pus D-l Doru Dragan…
Îmi cer scuze de întârzierea cu care am văzut comentariile.
Fr. Doru Dragan, mă bucur pentru intervenție. Cartea Răscumpărarea Memoriei mă preocupă de ceva vreme. Nu am scris nimic aici, deși am corespondat cu câțiva prieteni pe marginea ei. Probabil că îmi voi sintetiza ideile și le voi pune și aici într-o recenzie.
Sergiu, știam oarecum afinitatea ta pentru Goma. Lecturile tale sunt un bun argument. Și eu cred că sunt mulți care se tem de franchețea acestui om.
Să vă aibe Domnul în pază și să va dea multe binecuvântări în slujire.
http://www.cotidianul.ro/125794-O_fila_din_rezistenta_basarabeana
http://www.timpul.md/articol/traim-la-rusi-cu-pielea-si-n-manusi-16165.html
http://www.basarabia91.net/2010/10/prima-si-ultima-noapte-batalioanelor.html
http://literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=3&id=2287&zidc=2
Intre Orfeu si Hristos
Grigore Vieru
Pentru ca a vazut, ochiul meu a murit.
Lacrima: piatra funerara
Pe mormantul ochiului meu.
Va veni alt cer.
In alta lume se va deschide
Ochiul meu, dand piatra la o parte.
Limba romana
Grigore Vieru
Din cauza durerii
Firescul dor al limbii
Il preamaresc si-l cant.
Si din aceeasi pricina
Puterii Tale, Doamne,
Ma inchin.
In fiecare zi,
In chiar lumina diminetii,
Se-arata steaua
Suferintei mele
Pe care numai
Ochii mamei o zaresc
Incoronati cu lacrimi.
De ce-ai dat, Doamne?!
Grigore Vieru
Copiii lesina, nu-i bine,
Si moarte picura din nori.
Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.
In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
Ooo… da. Frumos. Provocator. Reconfortant.
Sper ca măcar poeziile să le citească și vizitatorii blogului.
Multumes mult.
Domnul cu tine.
Cand tineretea inalbeste,
Si graiul omului se-mbogateste.
Cind Domnul spune:AZI VORBESTE.
Ce te impiedica? VORBESTE.