Un cotropitor numit SANDY

U

Cum să-l numim altfel? Deja a ucis peste 100 de oameni și a lăsat pe drumuri aproximativ 40.000 de new-yorkezi. Primarul Michael Bloomberg face declarații tot mai îngrijorătore pe măsură ce iarna se instalează la New York iar zeci de mii de cetățeni încă au o situație incertă. Uraganul Sandy – iată cotropitorul ce a îngrozit câteva state americane aflate în vecinătatea Atlanticului. Cine a văzut dezlănțuirea lui și a scăpat cu viață are ce povesti urmașilor. Groaza terifiantă care-a lăsat-o în urmă, lacrimile și durerea nu pot fi cuantificate.

Dar dacă n-ar fi fost prevestit științific?! Dacă am fi trăit într-un alt secol, sub alte auspicii, iar autoritățile n-ar fi putut evacua zonele respective?! Cu siguranță că pierderile de vieți omenești ar fi fost mult mai mari. Totuși, calamitatea rămână calamitate. Se reactivează din nou discuții despre bine și rău, despre puterea și bunătatea lui Dumnezeu. Din nou săbiile se ascut, iar apologeții creștini au un câmp vast de lucrare (mai ales în America). Considerată vreme de secole păstrătaorea toleranței și a bunăstării omenirii, America este tot mai des lovită. Fie sub aspect economic, fie sub aspect natural, iată cum provocările devin tot mai mari.

Unii se vor bucura, alții vor plânge. Istoria lumii se construiește de fapt pe această tensiune. America se pregătește să-și aleagă președintele, dar fondul acestor alegeri este atât de tumultos. Acest cotropitor nevăzut (dar resimțit până în străfundul sufletelor) a adus o nouă undă de șoc. Se vor grăbi ambele tabere să exploateze electoral întreaga situație (nimic nou sub soare!), dar durerea rămâne durere.

Să nu credem – noi cei de pe alte continente – c-am fost mai buni. Să nu ne grăbim să tragem concluzii pripite. Căile Domnului sunt neînțelese și la nivel individual, dar la nivel cosmic. Istoria continuă să fie marea scenă a lui Dumnezeu, o scenă pe care evenimentele se succed într-o ordine greu de explicat. Parcă-ar fi ajuns criza financiară în care s-a adâncit America, parcă le-ar fi fost suficientă această zbatere. Dar iată că realitatea e mult mai cruntă. Credem că în toate este câte o lecție. Vom avea suficientă acuitate s-o prindem?! Să ne ajute Dumnezeu!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.