Papa Benedict al XVI-lea a abdicat! Aceasta este formularea corectă. El nu avea cum să-și dea demisia… pentru că n-avea superior. Similară cu poziția regală, poziția papală se pretează mai degrabă la abdicare decât la orice altă formă de retragere. În aplauzele mulțimii, suveranul pontif și-a rostit ultimul mesaj. A urcat apoi într-un elicopter înconjurat de camere de luat vederi, ne-a făcut cu mâna, și a zburat spre o altă reședință.
Înainte de această retragere solemnă, papa a declarat: Vă mulţumesc pentru prietenie şi pentru dragoste. Ştiţi că nu mai sunt Suveran Pontif, sunt un simplu pelerin care începe ultima etapă a pelerinajului în această lume. Vreau să ştiţi că inima mea va lucra în continuare pentru binele comun al Bisericii şi al comunităţii. Ce frumos: un simplu pelerin! În spiritul petrin (străini și călători), capul Bisericii Romano-Catolice pleacă îngândurat. Inima îi va bate în continuare spre binele Bisericii și a comunității, însă dintr-o postură contemplativă și discretă. O declarație finală pe măsura celui care-a făcut-o.
De acum, pe zi ce trece, alegerea noului papă devine un imperativ. Se vor face supoziții, propuneri și, în fine, se va desemna succesorul. Când papa Ioan Paul al II-lea a închis ochii, într-o atmosferă încărcată emoțional, ne întrebam cine se va califica să-i ia locul. Greu se întrezărea un succesor pe măsura popularității lui. Când cardinalul Ratzinger a devenit Benedict XVI ne-am dat seama că oricine poate fi înlocuit, iar spiritul acestuia din urmă – deși diferit – a însemnat mult pentru Biserica Romano-Catolică. Acum, la ceas de cumpănă, se ridică aceeași întrebare: Să ne așteptăm la un alt Ratzinger? Din câte îmi dau seama, între zecile de cardinali nu cred că este un al doilea Ratzinger. Sigur, pot să mă înșel, cu atât mai mult cu cât nu sunt din interiorul spațiului catolic. Dacă Ioan Paul al II-lea a fost dificil de înlocuit, pe un alt palier putem spune același lucru și despre Benedict XVI. Greu se va găsi un altul de un asemenea calibru. Teolog prolific, filozof de mare elevație și umanist rafinat, Ratzinger lasă în urmă o provocare mai mare decât catolicismul însuși. Fără îndoială, se va găsi o soluție; mai rămâne doar de văzut cât de optimă va fi ea.
Vom urmări, evident, întreaga mișcare de la Vatican. Procedura în sine mi se pare laborioasă și atrăgătoare. Surpriza abdicării papale trebuie depășită rapid și, pe cât posibil, eficient. Prelații catolici sunt – la acest nivel – sclipitori din punct de vedere diplomatic. Vom trăi și vom vedea!