Prin aceste cuvinte îl descrie Biblia pe Ahab, împăratul lui Israel. Idolatru până în măduva oaselor, cu o Izabelă alături, acest rege descrie cel mai bine partea întunecată a monarhiei evreiești. Faptele lui sunt elocvente, dar și modul în care s-a raportat la oamenii lui Dumnezeu. Cine nu-și amintește confruntările pe care le-a avut cu Ilie Tișbitul – profetul curajos care nu l-a menajat niciodată?! Ei bine, printre evenimentele sonore ale domniei sale, Biblia surprinde și o trăsătură de fond, un fel de slăbiciune dublată de ipocrizie. Este acea combinație de TRISTEȚE și MÂNIE care ne atrage atenția, lăsându-ne să „citim” întreaga lașitate ce se ascunde în spatele unui lider de-o asemenea anvergură.
Prima ipostază este legată de războiul cu Ben-Hadad, omul care trebuia ucis în Numele Domnului, dar Ahab îl cruță. Neatent și insensibil la planul lui Dumnezeu, regele apostat primește sentința: „Pentru că ai lăsat să-ți scape din mâini omul pe care-l sortisem nimicirii, viața ta va răspunde pentru viața lui și poporul tău pentru poporul lui” (1Împ. 20.42) Cuvântul Domnului era cât se poate de clar și de intransigent. Care a fost urmarea? Împăratul Ahab s-a întors la Samaria „trist și mânios”
A doua ipostază este legată de via lui Nabot. Învecinându-se cu palatul său, Ahab și-a dorit via aceasta pentru a o transforma într-o grădină de verdețuri. I-a propus lui Nabot un schimb avantajos, dar acesta n-a cedat sub nicio formă. „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei” (1Împ. 21.3) – spunea, hotărât, proprietarul. Care a fost reacția? Ahab s-a întors acasă „trist și mânios”.
În ambele situații sesizăm un temperament vulcanic. Dar nu e numai vulcanic, este și slab în același timp. Parcă Ahab cel periculos nu mai are soluții, un fel de dulău pus cu botul pe labe. I s-au înecat corăbiile, iau fost pulverizate ambițiile și acum se lamentează fără nicio soluție. Tristețea face casă bună cu mânia. Prima se naște din frustrare, a doua din neputință. Dar la rădăcină, ambele sunt hrănite de un caracter fragil și angoasat. Este o stare care întunecă mintea și paralizează voința, transformând orice acțiune ulterioară într-un eșec.
Acest detaliu biografic ar putea fi de folos. Fiecare dintre noi experimentăm starea cu pricina, deși n-avem timp s-o teoretizăm. Ahabi în miniatură umblă pe străzi, se întovărășesc cu noi sau chiar ne bântuie la nivel personal. A spune nu tristeții și mâniei mi se pare o victorie mai mare decât altele. A-ți păstra sufletul curat, mintea lucidă și rațiunea netulburată este, cred, un tezaur de mare preț.