Treptele decăderii morale

T

Satana urcă în mintea noastră un gând de păcat, așa-zisul atac, pe care credem că putem să-l traducem și prin momeală. Ea este prima răsădire a gândului simplu că am putea săvârși cutare faptă păcătoasă, înfățișându-se în afara minții ca o simplă posibilitate. El încă nu e păcat, pentru că noi încă n-am luat față de el nicio atitudine. E parcă în afară de noi, nu l-am produs noi și nu are încă decât un caracter teoretic, de eventualitate neserioasă, care parcă nici nu ne privește serios pe noi care suntem preocupați cu toată ființa de altceva. Nu știm cum a apărut, parcă cineva s-a jucat aruncându-ne pe marginea drumului pe care se desfășoară preocuparea cugetului nostru, această floare fără niciun interes, ca să o privim o clipă și să trecem mai departe. Are, prin urmare, toate caracteristicile unui gând aruncat de altcineva și de aceea Sfinții Părinți îl atribuie satanei. El e gândul simplu al unei eventuale fapte păcătoase, nezugrăvindu-ne încă nicio imagine concretă a acelei fapte și a împrejurărilor în care s-ar putea săvârși. Sunt și cazuri însă când se stârnește dintr-o dată ca un foc ce ne aprinde imediat…Când se stârnește însă numai ca un gând neînfocat, de la acest atac până la fapta păcătoasă sunt mai multe trepte… Momentul decisiv e acela în care ia atitudine cugetarea noastră. Dacă am alungat gândul din prima clipă, am scăpat. Dacă însă începem să medităm asupra lui, să ne îndulcim în gând cu perspectivele păcatului, s-a produs însoțirea, adică amestecarea gândurilor noastre cu ale demonilor. Acum ne-am lipit gândul rău, ni l-am însușit, nu mai stă în noi străin. Prin aceasta am intrat în zona păcatului și anevoie mai putem opri desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat. Urmează apoi consimțirea la faptă, sau planul compus al gândurilor noastre și al gândurilor satanei pentru realizarea faptei. Abia acum gândul simplu se concretizează în imagini. 

(Dumitru Stăniloae, în Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica și mistica, București, 1992)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.